Verificarea legaturilor cu preotii catolici si trecutul meu de „informator”.

Dupa cum am mai scris, cunostintele mele in rindul clerului catolic erau foarte limitate ca numar si nu cum informa sursa „Damian” ca faceam vizite multor preoti. De asemenea, contrar celor colportate de sursa, nu eram interesat de nici un fel de amanunt, mai mult sau mai putin „interesant”, din viata bisericii sau a clerului, indiferent de biserica, fata de care am avut, dintotdeauna, respect.
In adresa trimisa de Securitatea Suceava se face referire la trecutul meu de colaborator al Securitatii. In 1977, la 22 de ani, student in anul doi la Facultatea de chimie industriala, raspundeam, pe „linie de propaganda”, de statia de radioamplificare din complexul Tudor Vladimirescu din Iasi. O alegere nefasta pentru ca nu am ajuns nici cal dar nici magar adica, nici inginer, nici jurnalist radio. Sub pretextul (o minciuna ) ca la o vizita a tov. Nicusor Ceausescu la Iasi, „cineva” s-ar fi interpus fraudulos si ar fi transmis, prin statia de radioamplificare a caminelor studentesti, mesaje dusmanoase, am fost atentionat la vigilenta de catre securistul responsabil pe complexul studentesc, Mr. Roznovat. Un tip ce parea cumsecade si „interesant”, ca figura. Astfel, am semnat un angajament, fara sa stiu ce avea sa insemne acest lucru, cu numele conspirativ, dat de securist,”Sandu Ioan”. Lipsa de educatie, in acest sens, de acasa, lipsa de informatie in general…..ceasul rau, frica. La inceput, notele mele informative erau dictate de tov. Mr. Roznovat si erau total nevinovate, impersonale si…generale. „Studentii invata,… nu se semnaleaza evenimente deosebite,… studentii greci au bani si petrec pe la restaurante de lux,… etc.” In anul urmator, din motive de sanatate, am pierdut un an de studiu renuntind la sefia studioului de radioamplificare si, astfel, nu am mai fost contactat de nici un securist, pina la absolvire. Ajuns la E.M. Calimani, linga Vatra Dornei, ca inginer stagiar, in august 1981, am fost luat de securistul de acolo, un anume Mr.Taranu, drept informator de nadejde al patriei. Dupa cum se poate vedea in nota Securitatii Vatra Dornei, postata mai jos, contributia mea, ca informator, a fost „aproape nula”, limitindu-ma doar la a le spune, cind eram chemat si aveam chef sa ma prezint la intilniri, cam cum vedeam eu lucrurile cu tehnologia si exploatarea de sulf de acolo. Aceasta atitudine de realativa „fronda” mi-a adus fel si fel de persecutii, de neprobat (trecerea pe schimburi, salarii diminuate si chiar anulate, perchezitii la domiciliu, darea afara din apartamentul de serviciu de la Neagra Sarului) ceea ce m-a facut sa ma adresez, in disperare, pentru ajutor, preotului catolic din Vatra Dornei, pr.Iosif Sabau. Astfel, a inceput colaborarea mea cu parintele franciscan Iosif Sabau, la a carui parohie, impreuna cu alti „refugiati”, mancam in fiecare zi si participam la acelasi program spiritual cu cei ai casei: doi preoti greco-catolici in clandestinitate, un fost seminarist si altii. Activitatea mea la parohia Vatra Dornei consta in pregatirea proiectiilor de diapozitive, respectiv multiplicarea si developarea lor, inregistrarea textelor si mixajul sonor, proiectarea diaporamei, dupa Sfinta Liturghie, in biserica. Din pacate, aceasta perioada foarte grea din viata mea nu se regaseste in nici un dosar si-mi pare curios. Dosarul de retea „Sandu Ioan” plus mapa anexa cu „notele informative”, vreo sase sau sapte bucati pe perioada 1977-1987, se pot consulta la CNSAS. Pentru mine a fost o adevarata surpriza sa constat la CNSAS ca, in ciuda refuzului meu de a mai colabora, Securitatea nu mi-a inchis dosarul de retea decit in 1987 cind ma „deconspirasem” si, ca dosarul de retea cuprinde cam aceleasi file, copii din d.u.i „Calugarul”. Adevarul este ca ma deconspirasem cu mult inainte de 1987 dar, pesemne nu o aflasera. Presupun de asemnea, ca in incercarea Securitatii de a ma „reactiva” pentru Roma, imi fabricasera, in graba si un dosar de retea, plauzibil.
dui12dui13dui14dui16dui17dui18

Un răspuns to “Verificarea legaturilor cu preotii catolici si trecutul meu de „informator”.”

  1. Culai Says:

    Ca „informator” cu angajament, nu neapărat scris, fusei şi eu recrutat… Prima dată-n 1970, când bunii mei colegi de an adunaţi din cele enşpe raze ale rozei-vânturilor, m-au ales pre mine şef, din 2 motive: eram căminist, deci 24 de ore al lor (mai ales, confidentul fetelor!) şi cel mai vârstnic (mai mari decât mine fiind un „extern” ajuns şef de grupă şi un alt căminist, dar pe care n-a căzut măgăreaţa asta!).
    Consecinţă imediată, după chinul cu practica agricolă de la Sănduleni, în regim de semilagăr şi-n condiţii de grajd… ei, da, în 1970!…, mă abordează un nene care îmi cere ca – în calitatea mea de etcaetera, să fiu vigilent şi să-i spun lui tot… Tot, ce, l-am ispitit… S-a uitat la mine ca la un tâmpit (că şi eram!, mă tâmpise armata la trupă…) şi a accentuat: tot ce aflu de peste tot din campus… Chiar şi ce fac băieţii cu fetele, am continuat, chiar şi de câte ori îşi aruncă bezele şi ochişori dulci?… Ei, tovule, se vede că eşti … naiv, dar te dăm noi pe brazdă! Mi-a întors spatele şi nu l-am mai văzut, decât peste un trimestru, eram în ajunul presesiunilor, ca vai de capul meu… Ca să scap iute de el, m-am autodenunţat: aşa şi pe dincolo, de când cum şi de ce şi cu cine (că purtam corespondenţă cu o franţuzoiacă, dar şi cu edituri frânce, care se îndurau de-mi trimeteau cărţi gratis ş.a.m.d. Nemulţimit, tipul nici nu mi-a cerut în scris ce i-am debitat verbal. M-a trimis la plimbare, fiindcă avea el oamenii lui, cu mult mai informaţi şi mai scriitori decât mine.
    Din anul doi, cerându-mi ieşirea din „şefie”, n-am mai avut de aface decât cu unul, prorector, deranjat că-i tot veneau colete cu cărţi pe numele meu, dar pe adresa institutului. M-a întrebat scurt, dacă am informat organele-n drept. Tot scurt, minţeam: da. Şi, cam asta a fost. Prima!

    A doua, cu un a-mic, pe bune informator. Trebuia să plece în străinătate şi, vezi, dragă-Doamne, avea încredere-n mine să-l suplinesc în munculiţa de ghid turistic relaţii externe (ONT, ITIA). Dar, ca să se paotă, m-a trimes la un şefuleţ ACR (îi ştiu numele, da’…), care mi-a dictat frumos un angajament, de data asta scris, că „vigilent, conştient, etc. să aduc la cunoştinţa…” Băiat bun, am semnat… şi-am uitat, Păi, cum să nu uiţi, când te luptai cu hotelierii 20 de 0re din 24, să nu-ţi radieze vaucerele individuale (că erau şi mulţi străini veniţi astfel!) din precomenzi, pentru interse de grup sau de gaşcă…
    Iar, când eram mai ocupat cu nişte cazări şi-o codicică de străini faini, mai de toate limbile europeneşti, mă văd insultat de un piticot de directorel loco, că de ce-i timorez personelul şi-l scol noaptea din pat… Păi, i-am spus, dacă personelul dvoastră se ocupă cu gheşefturi, în loc să respecte precomenzile din vaucere străine, ia, poftim aici, şi rezolvaţi singur, domnule, mai priceputule… N-am apucat să-l trag după birou, c-a tulit-o!
    A doua zi, chemat în apartamentul prezidenţial al hotelului, un ins ascuns după ochelari fumurii, recomandându-se verba că-i maior etc., m-a luat cu dulcele, nu i-a mers; m-a luat cu intimidarea, ioc; în final, mi-a promis c-o să mă aranjeze el!… De atunci şi până mi-a venit amicul de pe unde se dusese, a trebuit să mănânc şi să dorm nu în hotelul cu pricina.
    În rest, am fost lăsat aşa de în pace, că – din „informator” -, am ajuns eu un d.u.i., poate mai multe…
    La ce le-aş mai cere?
    Să mă amuz, n-am destul humor!
    Să mă supăr – mai am prea puţin de trăit!
    Delatorii mi s-au demascat singuri: care din sinceritate, care la mânie, iar restul din prostie.
    Asta-i!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: