Statui şi statui

Veritas odium paret sed omnia vincit! Adevărul seamănă ura dar învinge totul!

Cu aproape cincizeci de ani în urmă, în oraşul copilăriei mele, Roman, de câteva ori pe an, profesoara de franceză,  o evreică, văduva unui respectat medic grec, creştin, mă ruga să o însoţesc la cimitirul evreiesc aflat la marginea urbei. Aici, de fiecare dată, distinsa şi frumoasa doamnă Maria dr. Eraclie Calfaiani, născută Marcovici, cu lacrimi în ochi, în faţa mormântului mamei sale, Fany Marcovici, îmi povestea cum în 1943, în anii persecuţiilor antievreieşti, antonesciene, mamei acesteia i s-a refuzat operaţia de urgenţă, pentru o apendicită acută, de către medicul chirurg şi director al Spitalului din Roman de atunci, dr. Nicolae Fălcoianu. Doamna de franceză îmi mai spunea că pe uşa cabinetului acelui “medic fără pic de  inimă”, din a cărui cauză  mama sa a murit la numai 53 de ani, era scris: “Nu operez câini şi jidani!”.

Şi în acest an, la 29 iunie 2015, m-am alăturat grupului care a făcut, de la Iaşi la Roman, trecând prin Podu Iloaiei şi Târgu Frumos, un pelerinaj de omagiere a victimelor pogromului din 1941. La cimitirul evreiesc din Roman, pe aleea principală ce duce spre monumentul victimelor pogromului, am trăit emoţia revederii mormântului doamnei Fany Marcovici, mama fostei mele profesoare, după ce microbuzul trecuse prin faţa Muzeului de Istorie din Roman, casă de patrimoniu, astăzi numită “casa Fălcoianu”. În faţa muzeului, de pe un soclu înalt, de marmură, scrutează depărtările chipul dr. Nicolae Fălcoianu, eternizat într-un bust cioplit în piatră, în anul 1997, de către  sculptorul Florin Mircea Zaharescu, acelaşi artist care a modelat şi chipul doamnei Viorica Agarici, salvator al evreilor din trenul morţii, bust aflat în gara din Roman. La plecarea din cimitir, trecând pe lângă mormântul dnei Fany Marcovici, am avut impulsul să opresc asistenţa prezentă la ceremonie, care cuprindea notabilităţi locale şi fruntaşi evrei, inclusiv ambasadorul Statului Israel la Bucureşti, E. S. Dan Ben-Eliezer, să le povestesc despre moartea nedreaptă, criminală a mamei doamnei mele de franceză. Mi-am reprimat această pornire dar, nu m-am putut abţine a-l aborda, cu discreţie, la ieşirea din cimitir, pe primarul oraşului Roman, dl. prof. Laurenţiu Dan Leoreanu căruia i-am spus că mi se pare exagerată atenţia acordată personalităţii drului Fălcoianu, în contextul colportărilor despre antisemitismul său agresiv. Răspunsul primarului a fost, pe un ton uşor ironic, “dacă este aşa, cum spuneţi dvs., să-i fie ruşine dr. Fălcoianu, acolo, unde se află el, acum!”.

muzeul_de_istorie_roman_-_clc483direa_veche

A urmat, pentru mine, etapa de documentare. Astfel, am aflat că dr. Nicolae Fălcoianu a fost un strălucit chirurg, cadru didactic la Facultatea de medicină din Iaşi, autor de apreciate lucrări ştiinţifice, medicale. A fost student al profesorilor N. Hortolomei şi Gr. T. Popa de la Iaşi dar şi că, în studenţie, s-a implicat, direct, în manifestări antisemite, violente, din anii extremismului legionar. Simpatia legionară a dr. Fălcoianu este evocată în cartea de memorii a fostului fruntaş legionar din Roman, avocat Nae Tudorică. Alte referinţe, prezente mai ales în spaţiul virtual, arată o realitate în oglindă, respectiv, acuzele antisemite şi fosta apartenenţă la ideologia legionară ale medicului Fălcoianu ar fi, doar, simple calomnii. Iată un citat în acest sens, edificator, de cum se poate face din alb, negru şi din negru, alb.

„A venit la conducere [Spitalului din  Roman] doctorul Nicolae Fălcoianu, prin 1935, şi s-a pus pe capul autorităţilor, să sprijine spitalul. […] Medicul romaşcan l-a pus la punct. Mulţumirea regimului comunist nu a întîrziat să apară. Nicolae Fălcoianu a fost arestat, pentru că un evreu l-a turnat la autorităţi că medicul ar fi afişat pe uşă un anunţ în care scria: „La mine nu au acces câinii şi jidanii!”. Strigător la cer este faptul că, în timpul lui Antonescu, a prigoanei evreilor, medicul director, deşi îi era interzis prin lege să acorde asistenţă sanitară celor din cultul mozaic, îi trimitea în spital ca fiind cazuri de urgenţă. A stat vreun an prin puşcărie, fără judecată. Apoi, la Suceava, a început procesul. Martori ai nevinvăţiei sale şi a bunelor intenţii i-au fost chiar doi evrei romaşcani. Ieşit din închisoare, medicul de prestigiu nu a mai găsit post în Roman. […] A ales Cîmpulung Muscel. Acolo a şi trecut în nefiinţă şi acolo îşi doarme somnul de veci conul  Culiţă Fălcoianu, cum i-au spus, cu tandreţe, duioşie şi recunoştinţă, cei din vechiul regat.”

Cele scrise, mai sus, de către publicistul romaşcan Ioan Creţu, autorul articolului despre istoria Spitalului din Roman, trebuie clarificate, cu documentele în faţă. Da, e adevărat, dr. Fălcoianu a fost încarcerat între 1950-1952, abuziv, de către comunişti, dar  NU ca urmare a delaţiunii unui evreu sau pentru antisemitism ci, pentru asociere la un grup de rezistenţă anticomunistă, grup constituit în anul 1948 din intelectuali ai vremii, la iniţiativa medicului ieşean dr. Ioan Gheorghiu! De menţionat, acestui grup i s-a alăturat şi preotul catolic erou, din Iaşi, Dumitru Sandu Matei, judecat şi condamnat la moarte, prin împuşcare, la 21 februarie 1951.  Pe de altă parte, multe documente ale Securităţii dar şi ale Siguranţei, dosare disponibile cercetării istorice, sunt străbătute de un fir roşu (pardon, verde!) ce arată simpatiile legionare, antonesciene ale dr. Fălcoianu, respectiv atitudinile sale antisemite ca medic, director de spital. Existenţa sau inexistenţa afişului cinic de pe uşa cabinetului său, prin care-şi anunţa pacienţii că nu dă consultaţii la „câini şi jidani” este, de asemenea, des pomenită în declaraţiile aflate în aceleaşi mărturii scrise, în discuţie.

Din păcate, cea mai clară dovadă a antisemitismului, a lipsei de omenie a dr. N. Fălcoianu este mărturia olografă a lui Iosef  Finchelştein din Roman, declaraţie datată februarie 1945. Repatriat din lagărul din Transnistria la 20 ianuarie 1944, Finchelştein Iosef o ia, clandestin şi pe soţia sa, însărcinată în ultima lună. Ajunşi acasă, la Roman, soţia lui Finchelştein este arestată de către Siguranţă pentru a fi retrimisă, sub escortă, în Transnistria. Cei doi cer o amânare a deportării, pe motive medicale, după naşterea copilului. Femeia gravidă este dusă la Spitalul din Roman unde, medicul mamoş, dr. Micu dă aviz favorabil pentru internarea în maternitatea spitalului, respectiv pentru amânarea deportării. Siguranţa trimite această recomandare directorului de atunci al Spitalului din Roman, dr. Nicolae Fălcoianu care o anulează şi dă un nou aviz medical, favorabil deportării. O lună mai târziu, pe 20 februarie 1944, doamna Finchelştein arestată, escortată de jandarmi va fi trimisă, pe viscol şi ger, înspre lagărele din Transnistria. Va naşte, după 6 zile de la plecare, pe drumul spre locul de detenţie.

Personal, nu înţeleg de ce, dar mai ales cine doreşte, astăzi, cu tot dinadinsul, să calce peste memoria evreilor, mulţi dintre ei oameni simpli, care au suferit sub un regim dictatorial, antisemit? De ce doctorului Nicolae Fălcoianu, a cărui reputaţie ştiinţifică este recunoscută, de necontestat, trebuie, pe lângă elogiile meritate din manualele de chirurgie, să i se ticluiască şi elogii pentru un trecut de martir, atlet al democraţiei, omeniei şi toleranţei? De ce unei case, monument istoric, în care acesta a locuit, doar câţiva ani,  să i se spună, astăzi, cu reverenţă, „casa Fălcoianu”, casă, care, ca o paranteză fie spus, a fost revendicată, pe bună dreptate, de fiica dr. Fălcoianu? De ce bustul dr. Nicolae Fălcoianu, probabil făcut pe banii contribuabilului, este aşezat într-un spaţiu public şi nu într-unul privat, eventual la mormântul dispărutului, drept bust funerar? De ce o stradă din oraşul Câmpulung Muşcel, oraşul unde dr. Fălcoianu a avut domiciliul forţat, îi poartă numele? Acestea, alăturate propunerilor de atribuire a titlului de „cetăţean de onoare, post mortem, a oraşului Roman”, aduc jignire amintirii evreilor persecutaţi în anii 40 dar, de ce nu, aduc prejudicii şi memoriei celui care a fost marele chirurg, dr. Nicolae Fălcoianu.

Note:

  1. Creţu, Ioan, Sănătate peste veacuri http://www.poezie.ro/index.php/prose/146034/index.html
  2. La Răboj, un nou atentat, În: Cuvântul studenţesc, An. IV, nr. 1, 24 nov. 1927, Buc p. 3

  1. Dr. Neculai Fălcoianu, Memoriu de titluri şi lucrări ştiinţifice , Iaşi, Goldner, 1934
  1. Tudorică, Nae, Marturisiri în duhul adevărului, vol.II, Chişinău, 1995, p. 13, 16
  1. Antisemitismul universitar în România:(1919-1939): mărturii documentare / editor: Lucian Nastasă, Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, Kriterion, 2011 p. 317
  1. Nistor, Alex, Revendicarea casei… În: Ziarul de Iaşi, 19 mai 2005
  1. Zanocea, Cosette, Foştii proprietari schimbă faţa oraşului În: Ziarul de Iaşi, 20 aug. 2004

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: