Preotul Nicolae Savin – înger salvator în pogromul de la Iaşi

Aşa cum se ştie, pogromul din Iaşi a fost declanşat în 29 iunie 1941, ca urmare a ordinelor date de regimul Antonescu. La violenţe au participat militari, poliţişti şi jandarmi români, agenţi SSI, soldaţi germani, legionari şi populaţie civilă din Iaşi (studenţi, ceferişti, funcţionari, meseriaşi, negustori etc.). Populaţia evreiască masculină a fost masată la clădirea Chesturii, ori cu forţa, ori atrasă cu pretextul că va primi permis de „liber”. Primele mii de victime au căzut la poarta şi în curtea Chesturii, lovite în cap cu arma sau bâta, ori împuşcate. Peste noapte, cei rămaşi în viaţă au fost îmbarcaţi în două trenuri de vite, rămase în memorie ca „trenurile morţii”. Primul tren s-a oprit la Călăraşi, iar al doilea la Podu Iloaiei, după ce au mers foarte încet, după trasee absurde, în bătaia nemiloasă a soarelui de vară. Oamenii au murit cu miile, în special din cauza lipsirii deliberate de apă, a căldurii sufocante şi a îmbulzelii. În total, au murit, conform datelor din istoriografia recentă, în jur de 14.000 de evrei. [1]
În prima zi a pogromului, în „duminica aceea” din 29 iunie 1941, de ziua „Sfinţilor Petru şi Pavel”, preotul Nicolae Savin a adăpostit, în biserica la care slujea de pe strada Lozonschi, un copil evreu în vârstă de 13 ani pe nume Eisenberg. Înspăimântat, băiatul a fugit din calea bandelor de huligani care începuseră să bată şi să ucidă evrei în propriile lor case, pe poarta cărora nu fusese însemnată, conspirativ, crucea. A doua zi, preotul Nicolae Savin a fost chemat să salveze o altă familie de evrei, cea a lui Eisig Wachtel. În curtea acestuia a năvălit un grup de soldaţi germani cu o mitralieră bătându-l crunt împreună cu familia sa. Preotul Savin a pătruns în curtea casei lui Wachtel, îmbrăcat în odăjdii şi cu o icoană în mâini, potolind astfel furia agresorilor, îndepărtându-i. Mărturia a fost dată de Janeta Eisenberg cea care va deveni, mai târziu, asistenta şi o apropiată a filosofului ieşean, acad. prof. Dan Bădărău. [2]
Iată mărturia Janetei Eisenberg :
„După o noapte de groază (28 spre 29 iunie), petrecută într-o pivniţă – în care ne-am dat seama ce ne aşteaptă – am profitat de un moment pe care l-am crezut mai liniştit şi m-am dus la părintele Neculai Savin, care slujea la biserica „Sf. Gheorghe Lozonschi” – ce era alături de casa noastră. L-am rugat să-l adăpostească pe nepotul meu, atunci în vârstă de 13 ani. Părintele a fost imediat de acord. I-am adus băiatul pe care l-a ascuns în biserică – chiar în altar. (…)
Într-o curte vecină, unde locuia Eisig Wachtel, cu soţia şi fiul lor Theophile, a năvălit un grup de nemţi cu o mitralieră. Cei trei au fost bătuţi crunt (fiul lor căzuse în genunchi implorându-i să-l bată numai pe el şi s-o cruţe pe mamă) şi puşi apoi în faţa mitralierei. Atunci, părintele Neculai Savin, care văzuse aceste bestialităţi, a ieşit cu icoane şi le-a spus că-i cunoaşte pe aceşti oameni ca fiind de treabă şi să nu-i omoare. Nu ştiu cum a reuşit să îmblânzească fiarele, care s-au hotărât să plece cu mitraliera şi cu tot ce au putut jefui. Părintele Neculai Savin a salvat astfel viaţa a încă trei oameni. Niciodată n-a povestit nimic nimănui, socotind firesc ce a făcut. Era un om de o rară modestie. Eu am aflat toate acestea chiar de la familia Wachtel. Mare pildă de omenie… Păstrez Părintelui Neculai Savin o frumoasă amintire şi îi port o adâncă recunoştinţă. N-am putut atunci decât să-i sărut mâna, cea ce am continuat să fac de Sf. Neculai, în toţi anii, cât am stat în Iaşi.”
(ACSIER, Fond III, dosar nr. 376/1940-1944, ff. 1-3u) [8]

Potrivit mărturiilor Veronicăi Zosin-Gorgos şi ea o participantă activă la salvarea evreilor, preotul N. Savin a mai acordat refugiu în biserica „Sf. Gheorghe”- Lozonschi, pe parcursul acelor zile de teroare şi altor evrei. “Am aflat însă, tot de la evrei şi de oameni care i-au adăpostit în casele lor. De preotul de la Biserica Sf. Constantin (sic!) de pe str. Lozonschi, [care] a adăpostit evrei în biserică spre a le salva viaţa.” [3]

Biserica „Sf. Gheorghe” - Lozonschi din Iași

Biserica „Sf. Gheorghe” – Lozonschi din Iași

Veronica Gorgos, născută Zosin a fost avocat şi prima femeie procuror din România. Este autoarea unor interesante mărturii despre tragicele evenimentele de acum 70 de ani ce au avut loc la Iaşi. Relatarea Veronicăi Gorgos a fost depusă la Arhivele Statului din Iaşi în anul 1970 şi se află înregistrată la Colecţia „Manuscrise”, nr. 2627 într-un dosar cuprinzând mai multe piese referitoare la Pogromul de la Iaşi. Această mărturie a fost reprodusă, integral, în numărul pe luna aprilie al revistei “Însemnări ieşene”. [3]
Strada Lozonschi este strada unde se află biserica „Sf. Gheorghe” la care a slujit preotul Nicolae Savin şi pe care se mai afla, peste drum de biserică, Seminarul „Veniamin Costachi”, astăzi Facultatea de teologie ortodoxă. Pe această stradă locuiau, înainte de război, alături de creştini multe familii de negustori şi meseriaşi evrei.
Pentru a ne imagina, cu ochii minţii, importanţa intervenţiei curajoase a preotului Nicolae Savin din „duminica aceea” a anului 1941, reproducem mărturia lui Miriam Solomon, născută în 1905, care avea casa pe strada Lozonschi, de ocupaţie casnică, maritată cu rabinul Iancu Solomon, mort în al doilea „tren al morţii”. Din păcate această familie nu a avut norocul familiei Wachtel care a scăpat teafără datorită intervenţiei preotului Nicolae Savin.
„… În ziua de 29 iunie dimineaţa la ora 7, au intrat la noi doi sergenţi de poliţie şi un plutonier cu revolvere întinse spre noi să ridicăm mâinile şi au început a răscoli toată casa, tot ce era mai de preţ mi-au luat, şi nu era destul, ne-au izbit din casă să trecem în convoiu pe bărbatul meu, cu copiii. Şi când m-a izbit şi pe mine eu m-am rugat la ei că într-adevăr am fost gravidă. (…) Mi-au dat un bocanc în burtă zicând ca să nu mai fac jidani, am căzut leşinată şi cei patru copii au căzut pe mine şi au fost bătuţi şi împreună cu ceilalţi am fost duşi la Chestură unde am călcat pe mii de morţi, şi pe bărbatul meu l-am pierdut. Tot drumul spre Chestură, bărbatul meu a fost lovit cu arma şi el ca rabin cu barbă au luat chibrit şi au aprins barba. Când m-am despărţit de el era fript până la sânge.
După ce am rămas făra de bărbatul care la el am trăit ca o regină am trebuit să le aduc bucăţica de pâine la cei 4 copilaşi ai mei care cel mai mare nu avuse 13 ani şi pe lângă asta eram gravidă cu al cincilea copil. Şi când stăteam la rând şi-mi ajungea rândul să-mi ieu pâinea veneau româncele şi mă scoteau cu bătaie din rând, «ieşi că esti jidancă şi nu e ora jidanilor», şi m-am rugat de ei că sunt gravidă şi am copii mici acasă, mai rău au început să mă ghiontească şi să ţipe «te trimete la Bug şi nu mai faci jidani», şi aşa am suferit mai multe suferinţi pe timpul legionarilor.”
[1]

Pr. Nicolae Savin - fotografie de la mormânt

Pr. Nicolae Savin – fotografie de la mormânt

Părintele Nicolae Savin s-a născut la Iaşi, pe 30 noiembrie 1883. Tatăl său a fost ilustrul şi vrednicul de pomenire preot cărturar, econom stavroforul Pavel Savin, născut la Bibireşti, Bacău, fost director al Seminarului „Veniamin Costache” din Iaşi. Mama sa, Maria Savin, născută Ştiubei a fost fiica preotului din Coloneşti, jud Bacău, mătuşă a marelui acuarelist Dimitrie Ştiubei. [4, 5]
Nicolae Savin îşi ia licenţa în teologie în anul 1910 şi este hirotonit preot doi ani mai târziu. Între anii 1926-1938, Nicolae Savin este angajat al Arhivelor Statului „de la Golia” ocupând, pe rând, fucţiile de copist, paleograf şi registrator. [6] Din 1938 până în anul 1945 este preot la biserica „Sf. Gheorghe” Lozonschi din Iaşi. Locuieşte cu familia pe strada „Sfinţii Teodori” slujind ca preot pensionar, până la moarte, la biserica cu acelaşi nume. A avut doi copii: Pavel, medic, şi Alexandru, inginer profesor. Se stinge din viaţă la Iaşi, la vârsta de 87 de ani, pe 28 mai 1970. Este înmormântat la cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.
Gheorghe Ungureanu, fost director al Arhivelor Statului de la Iaşi, într-o evocarea făcută arhivistului şi omului de cultură Sever Zotta şi el fost director al Arhivelor din Iaşi între anii 1912-1934, rememorează, între altele şi figura tânărului paleograf Neculai Savin: “ Era în toamna anului 1926. Proaspăt bacalaureat, năzuiam spre universitate ale cărei porţi nu se deschideau decât după ce mai întâi plăteai o taxă, care pentru buzunarul meu nu era neînsemnată. Am bătut la mai multe porţi şi până la urmă am aflat că la Arhivele Statului “de la Golia” ar fi vacant un post de copist…
… În clădirea Arhivelor la o masă mare, neagră, pe care şedeau stivuite condici înegrite de vreme, citea profesorul Mihai Cobălcescu; la altă masă stătea un funcţionar în vârstă, bine legat, cu părul cărunt, tuns scurt, purtând ochelari cu oplene şi sfoară după urechi: Traian Ichim….
…. La masa mare şedea alt funcţionar tot paleograf, cum se numeau pe atunci unele funcţii în Arhivele Statului, cu ochii aţintiţi asupra unei hârtii scorţoase cu înflorituri şi scriere veche: Neculai Savin. Părea că de veacuri stătea acolo şi cuprins de această ambianţă, parcă de veacuri stăteam şi eu uitând că venisem doar în căutatea unei slujbe să-mi pot trece studenţia. Cine a bănuit măcar atunci că aici îmi voi petrece toţi anii tinereţii mele?”
[6]

Fotografie din 1931 făcută în curtea Arhivelor “de la Golia”: Gh. Ungureanu, D. Romândaşu, Al. Băleanu, Sever Zotta şi Pr. Nicolae Savin.

Fotografie din 1931 făcută în curtea Arhivelor “de la Golia”: Gh. Ungureanu, D. Romândaşu, Al. Băleanu, Sever Zotta şi Pr. Nicolae Savin.

Alături de preotul martir Grigore Resmeriţă şi de preotul Paul Teodorescu, Părintele Neculai Savin a dat mărturie, în acea vară însângerată a anului 1941, că dragostea de oameni este mai puternică decât prejudecăţile şi că “Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13)

Cavoul familiei preoţilor Pavel şi Nicolae Savin din cimitirul "Eternitate" Iaşi, P3/1

Cavoul familiei preoţilor Pavel şi Nicolae Savin din cimitirul „Eternitate” Iaşi, P3/1

Note:
1. Adrian Cioflâncă, Mărturii inedite despre Pogromul de la Iaşi În: Revista 22, An. 18, nr. 27, 3-9 iulie 2007 p. 10-12 (Articolul conţine documente rezultate „de pe urma unei ample anchete făcute la sfârşitul războiului printre evreii supravieţuitori din România de către Congresul Mondial Evreiesc”. Articol scris cu prilejul împlinirii, pe 29 iunie 2007, a 66 de ani de la izbucnirea Pogromului de la Iaşi)
2. Marturie Janeta Eisenberg În: ACSIER, Fond. III, ds. 376, pp. 4-6
3. Veronica Gorgos, Relatarea faptelor mai importante pe care le cunosc în legătură cu tragicele evenimente petrecute la Iaşi la 29 iunie 1941 În: Însemnări ieşene, An. III, nr. 4, aprilie, 2011 p. 70
4. Mitocaru Victor, Drăgoi Ondine Roxana, Un om, Preotul econom stavrofor Pavel Savin, Ed. Plumb, Bacău, 1999 p. 9, u
5. Mircea, Păcurariu, Dicţionarul teologilor români, Ed. Univers, Buc., 1996, vol. 3
6. Gh., Ungureanu, Sever Zotta În: Figuri de arhivişti, DGASR, Bucureşti, 1971 p.232
7. Anuarul Arhiepiscopiei Iaşilor, Mitropolia Moldovei pe anul 1930, Tip. Mrea Neamţu, p. 65
8. Florin C. Stan, Situaţia evreilor din România între anii 1940-1944, Argonaut Publishing House, Cluj-Napoca, 2012 p. 343 u.

4 răspunsuri to “Preotul Nicolae Savin – înger salvator în pogromul de la Iaşi”

  1. Viorel Savin Says:

    Domnule Samoilă, am recitit blogul Dvs. Ca urmaş al lui Nicolae Savin (strănepot de văr!), vă mulţumesc din suflet pentru punerea lucrurilor în ordine în… ceea ce numim „istoria noastră atât de frământată”! Faceţi lucruri extraordinare. Personal, vă sunt recunoscător.
    Cu admiraţie, al Dvs. respectuos,
    Viorel Savin
    PS: Scriitorul Victor Mitocaru se află în curs de reeditare a cărţii „Un om” (despre Pavel Savin, tatăl lui Nicolae Savin). Ar putea beneficia de atenţia Domniei Voastre?

  2. Gheorghe Samoilă Says:

    Va multumesc pentru aprecieri. Din pacate, am multe intrebari carora nu le-am gasit raspuns, privind fapta de salvator a parintelui Nicolae Savin din „Duminica aceea”, de 29 iunie 1941. De asemenea, ar trebui evidentiata mai substantial activitatea de ilustru arhivar si paleograf a parintelui N. Savin. Daca-mi aduc bine aminte, am schimbat mesaje cu dl Victor Mitocaru despre acest subiect, cu ani in urma. Oricand stau la dispozitia dlui V. Mitocaru care poate pune in cartea Domniei Sale cele gasite de mine in arhive privind pe pr. Nicolae Savin.

  3. R N (@nloftis) Says:

    Ar putea fi recunoscut „Drept intre popoare”. Daca ati adunat atat material despre dansul ati putea aplica chiar dvs, (poate va pot ajuta cumva daca aveti nevoie).

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_între_popoare
    http://www.yadvashem.org/righteous/how-to-apply

  4. Gheorghe Samoilă Says:

    Am incercat sa aplic la Yad Vashem dar fara succes.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: