Preot Wilhelm Stadniczuk, Häftlingsnummer 26.321

STADNICZUK.W

O cifră dintr-o statistică referitoare la prizonierii clerici închişi în lagărul de concentrare, nazist de la Dachau, Germania, mi-a sărit, cum se spune, în ochi. Din cei peste 2.720 de clerici, prizonieri în Konzentrationslager Dachau (KZ Dachau), 2.579 erau de confesiune romano-catolică. Ca număr, pe primul loc în statistica pe naţiuni dar şi cei care au fost supuşi unor suferinţe dintre cele mai crude, au fost preoţii polonezi. Pe următoarele locuri, ca număr de deţinuţi, s-au aflat, în ordine, preoţii nemţi, cehi, olandezi, belgieni, italieni, luxemburghezi, etc. Pe ultimul loc, dacă ne referim la această numărătoare pe naţiuni, se situau, cu un singur preot încarcerat, Norvegia, Spania şi… România. De aici a început căutarea prin biblioteci şi arhive pentru că, deja, o întrebare îşi cerea răspuns. Cine a fost preotul român care, timp de 5 ani, până la eliberarea lagărului de concentrare de la Dachau de către americani, la 29 aprilie 1945, a trecut prin calvarul concentraţionar, nazist? Răspunsul mi-a fost dat de un alt fost deţinut la Dachau, preotul ceh Bedřich Hoffman (Friedrich Hoffmann) prin cartea sa de memorii, publicată şi în limba engleză cu titlul „And Who Will Kill You”, în care pot fi consultate şi câteva mii de scurte fişe biografice ale preoţilor internaţi de nazişti la Dachau. Mulţumesc bibliotecii Muzeului Holocaustului de la Washingthon, dnei. Sheila Hubertus, care mi-a pus la dispoziţie extrase din această carte. Astfel, la pagina 419 am găsit numele Wilhelm Stadniczuk, preot romano-catolic român, născut la Rădăuţi, la 26 septembrie 1916, hirotonit la Iaşi, la 24 iunie 1939, cu seria devenită memorabilă a celor 33 de tineri diaconi, de către Episcopul Mihai Robu. Potrivit Registrului născuţilor de la Parohia romano-catolică din Rădăuţi, WILHELM FRANCISC STADNICZUK, fiul lui ANTON şi LUDOVICA s-a născut la data de 15 septembrie 1916. La vârsta de 14 ani, în anul 1930 adolescentul Wilhelm Stadniczuk se înscrie la Seminarul romano-catolic din Dealul Copoului din Iaşi. Vorbitor al limbii germane şi datorită meritelor şcolare este trimis în străinătate pentru a studia Filosofia şi Teologia în Gemania, la Facultăţile din oraşele Münster şi Paderborn. În fotografie, tânărul preot Wilhelm Stadniczuk, stânga, sus, în foto, alături de colegii cu care a studiat în Gemania, pr. Eugen Baltheiser din Vatra Dornei, jos şi pr. Rudolf  Dobosh din Gura-Humorului, dreapta, sus, în foto.

Stadniczuk1

Părintele Wilhelm Stadniczuk a ajuns, din nou, în Germania în vara anului 1941, însoţindu-şi comunitatea de la Vorniceni, etnici nemţi, refugiaţi din faţa ocupaţiei sovietice. Nu după mult timp, preotul Stadniczuk a fost cercetat şi reţinut de Gestapo (poliţia politică)  pentru că ar fi protestat contra unor măsuri nedrepte impuse de către comandantul lagărului de strămutaţi bucovineni, de la Chemnitz. Peste alte câteva zile, la vârsta de nici 25 de ani, părintele Stadniczuk a fost trimis în lagărul de concentrare de la Dachau unde avea să îndure timp de 5 ani regimul sălbatic de detenţie, până la eliberarea lagărului de către americani, la 29 aprilie 1945. Internat în baraca destinată clericilor, Pfarrerblock 26 (KZ Dachau), pentru torţionarii nazişti părintele Wilhelm Stadniczuk va fi un număr oarecare, strigat, răstit, aproape urlat, seara şi dimineaţa, la apel, de gardian: Häftlingsnummer 26321! (în traducere Prizonier numărul 26321!) Sub învinuirea că acordau ajutor evreilor, că îi ascundeau pe polonezii evadaţi din lagăre şi închisori, că organizau cultul religios pentru lucrătorii din est sau difuzau scrierile episcopului de Munster, Clemens August von Gallen, că propovăduiau defetismul şi demoralizau armata, că ascultau posturi străine de radio şi refuzau salutul german, nazist sute de preoţi au fost arestaţi, închişi în lagăre ori condamnaţi la moarte.

Imediat, după primirea preoţiei, Wilhelm Stadniczuk a fost numit vicar şi profesor de religie la Cernăuţi. După ocuparea Cernăuţiului de către sovietici s-a refugiat la Rădăuţi, unde a fost  vicar de la 1 iulie 1940, până la 5 decembrie 1940. Apoi, a fost numit preot administrator în parohia Vornicenii Mari, lângă Rădăuţi. Aici, vieţuia o prosperă comunitate de creştini romano-catolici, formată dintr-o mare majoritate de etnici unguri şi germani şi, într-un număr mai mic, din ruteni, toţi, urmaşi ai strămoşilor lor aşezaţi în Bucovina de vechea ocârmuire austriacă.

După 27 iunie 1940, când URSS a înaintat României un ultimatum prin care cerea cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, act barbar în spatele căruia s-au aflat şi interesele Germaniei Naziste care, încă din august 1939, încheiase un pact de neagresiune cu Rusia Sovietică, au început marile strămutări de populaţii din Bucovina. Astfel, populaţia de etnie maghiară din zona Rădăuţi a fost relocată de către Ungaria horthistă în regiunile ocupate de aceasta în Voivodina şi în Ungaria iar cea de etnie germană se va strămuta în Gemania, mai precis în lagărul de refugiaţi de la Chemnitz. În decurs de numai câteva luni, zeci de mii de germani bucovineni au trebuit, mai de voie, mai de nevoie, să-şi părăsească ţara natală, România şi mai ales avutul agonisit în decursul câtorva generaţii, să fie strămutaţi în Marele Reich German.

Aceasta este, pe scurt, povestea părintelui Wilhelm Stadniczuk, cetăţean român, plecat din Bucuvina în Germania lui Hitler, unde, însoţindu-şi, ca un bun păstor, credincioşii, devine indezirabil, prizonier politic, încarcerat pentru 5 ani de zile în lagărul de concentrare, nazist de la Dachau. Cine ar fi putut să întrevadă destinul potrivnic al acestei hotărâri de strămutare? Drumul calvarului părintelui Wilhelm Stadniczuk începea. Lăsase acasă o mamă văduvă, Ludwika Stadniczuk, în vârstă de 68 de ani. Avea doar 25 de ani şi nici 2 ani de preoţie.

54e8d2bd6223dimages

Pe de altă parte, trebuie să adaug, pentru corectitudine, că părintele Bedřich Hoffman mai menţionează, în cartea sa citată mai sus, la pagina 578 şi detenţia, de scurtă durată, la Dachau a încă unui cleric român, părintele Andrei Coman, preot greco-catolic din Maramureş, paroh la Vişeul de Jos. Părintele Andrei Coman a fost încarcerat la sfârşitul anului 1944 şi nu poate fi confundat cu preotul român din statistica oficială, care se referea la un preot român, romano-catolic, cu o detenţie de 5 ani,  din 1941 până la data eliberării lagărului, în 1945. Acesta din urmă, nu poate fi decât bucovineanul Wilhelm Stadniczuk.

Părintele Andrei Coman din Vişeul de Jos îi scria, la 24 august 1945, lui Repanovici Marin din Turnu-Măgurele, fost ofiţer în armata română, deţinut şi el la Dachau: „Dragă Marine,

În primul rând mă bucur foarte mult că ai ajuns cu bine acasă. Îmi închipui ce bucurie au avut ai tăi. Te rog f. mult, dacă ştii ceva despre ceilalţi maramureşeni, sau chiar români, care au fost cu noi şi din alte părţi, să-mi comunici ce s-a întâmplat cu ei. Mureşan s-a întors, însă Vereş şi cantorul meu au murit la Dachau. Despre ceilalţi nu ştiu nimic.”

Fostul deţinut Mureşan scrie, după câţiva ani, la aceiaşi adresă, printre altele: „Dintre cunoştinţele noastre comune de la Dachau nu e nimeni din Cluj. Sînt însă mai mulţi medici evrei sosiţi la Dachau după ce ne-am despărţit. Cu aceştia discutăm uneori despre viaţa din lagăr.”

Preotul greco-catolic Andrei Coman, s-a născut la 10 octombrie 1901 în Săcel, jud. Braşov. În 1944 era preot paroh la Vişeul de Jos. A fost aresat în toamna anului 1944 şi internat în lagărul de la Dachau, la 21 decembrie 1944, primind numărul de ordine 136.102. A avut şansa de a supravieţui şi, la 29 aprilie 1945 a fost eliberat. Întors în ţară, preotul Andrei Coman şi-a reluat activitatea pastorală, încheindu-şi viaţa ca protopop ortodox la Carei. A făcut parte din cei 38 de protopopi care au iniţiat unificarea bisericilor din Ardeal, în anul 1948, act care a dus scoaterea în afara legii, de către comunişti, a Bisericii Unite cu Roma.

Ca o coincidenţă, revenind la momentul hirotonirii părintelui Wilhelm Stadniczuk, să menţionăm, aici, faptul că a fost coleg de hirotonire, la 24 iunie 1939, eveniment ce a avut loc în capela Institutului „Notre Dame de Sion” din Iaşi, cu părintele erou Dumitru Sandu Matei, martir al Bisericii, condamnat la moarte de către comunişti pentru învinuirea, închipuită, de „înaltă trădare”. Părintele Matei a fost executat, prin împuşcare, la Penitenciarul Jilava, la 21 februarie 1951. Coincidenţe sau destine comune?

Stadniczuk2

Konzentrationslager Dachau a fost primul lagăr de concentrare nazist înfiinţat în 1933, în Germania, destinat, iniţial, deţinuţilor politici, opozanţi ai regimului lui Hitler, reali şi prezumtivi: comunişti, social-democraţi, membri ai unor organizaţii muncitoreşti, ai partidelor conservatoare şi liberale, prizonieri de război. Ulterior, numărul deţinuţilor a sporit cu alte categorii: evrei, membri ai clerului romano-catolic, preoţi şi călugări, alţi clerici şi creştini din alte confesiuni, adepţi ai sectei „Martorii lui Iehova”, ţigani romi şi sinti, francmasoni, homosexuali, ş.a.  Între 1933 şi 1945 aici au fost private de libertate peste 200.000 de persoane. În afară de cele 30.000 de victime înregistrate oficial în Dachau, şi-au pierdut viaţa numeroşi alţi prizonieri prin inaniţie, frig, boli, extenuare, experimente cu malaria şi altele, aşa-zise, medicale, maltratări şi umilinţe de tot felul. În total numărul celor asasinaţi fiind estimat la aproape 41.500. Referindu-se la clerici, istoricul german Hans Rothfels aprecia că numai în lagărul de concentrare de la Dachau au murit, între 1941 şi 1945, 800 de preoţi catolici şi 350 de pastori protestanţi proveniţi din rândul mai multor naţiuni, iar între ei  40%-50% au fost germani.

S-a scris mult despre experienţele oribile prin care au trecut miile de oameni în lagărul de la Dachau. Cărţi de istorie, memorii, literatură care, la rândul lor, au inspirat scenarii de film sau teatru, opusuri muzicale. Foarte mulţi dintre clericii care au trecut prin infernul de la Dachau, împreună cu Christos, au lasat posterităţii pagini zguduitoare cu amintiri din experienţele trăite atunci. Este foarte probabil ca şi preotul Wilhelm Stadniczuk să ne fi lăsat mărturii scrise despre cei cinci ani de lagăr nazist. Cu o experienţă dureroasă de 5 ani de lagăr, după eliberare, părintele Stadniczuk de numai 29 de ani se înscrie şi activează în organizaţia de tineret, antifascistă  „Junge Union” in Sachsen, perioada 1945-1950. Această organizaţie a tinerilor germani creştini catolici şi protestanţi avea să fie interzisă, după 1948, în partea de est a Germaniei, ocupată de către sovietici.

Pe locul unde s-au aflat barăcile şi alte clădiri ale lagărului, astăzi există Memorialul Dachau, muzeu inaugurat oficial la 9 mai 1965.

never_again

Părintele Wilhelm Stadniczuk a funcţionat ca preot în Geisenhausen, în sudul Germaniei, până la trecerea sa la Domnul, la vârsta de 69 de ani, la 7 noiembrie 1985. Mormântul său se află în cimitirul din localitatea bavareză Gebensbach.FAIRPART

Piatra de mormânt, din cimitirul catolic din Rădăuţi, a părinţilor preotului Wilhelm Francisc Stadniczuk, Anton (1873-1931) şi Ludwika (1873-1959) Sradniczuk.

9330358

Bibliografie selectivă:

  1. Bedřich Hoffmann, And who will kill you: the chronicle of the life and sufferings of priests in the concentration camps, Pallottinum, Poznań, 1994
  2. Mueller Florian, Nekrolog der katholischen priester aus Rumanien, Messestein (ed.), Donzdorf, 1995 p. 100-102
  3. Neuhäusler, Johann, What was it like ih the Conceatration Camp at Dachau? An atttempt to come closer to the truth / Translated from the German 9-th Edition, Munchen, 1960
  4. Ulrich von Hehl, Priester unter Hitlers Terror: eine biographische und statistische Erhebung, Matthias-Grünewald, 1984 p. 666
  5. Reimund Schnabel, Die Frommen in der Hölle: Geistliche in Dachau, Röderberg-Verlag, 1966 p. 310
  6. Seminarul “Sf. Iosif”, Volum festiv în amintirea evenimentului unic în istoria Eparhiei de Iaşi, Hirotonirea a 33 absolvenţi clerici ai acestui seminar, Ed, Presa Bună, Iaşi, 1939
  7. Rothfels, Hans, Die deutsche Opposition gegen Hitler, Frankfurt am Main, 1958 p. 230
  8. Berben, Paul, Istoria Lagărului de Concentrare de la Dachau 1933-1945, Ed. Politică, Buc., 1973 p. 22
  9. Mike Schmeitzner, Wolfgang Marcus, Im Schatten der FDJ: die „Junge Union” in Sachsen 1945-1950, V&R Unipress, 2004
  10. Clericii în lagărul de la Dachau În: Berben, Paul, Istoria lagărului de concentrare de la Dachau, 1933-1945, Ed. Politică, Buc., 1973 p.220-248
  11. Registrul născuţilor de la Parohia romano-catolică Rădăuţi, anul 1916, Arhivele Naţionale Suceava.

%d blogeri au apreciat asta: