Lumânărică omagiat în Adunarea Moldovei, în anul 1857

În şedinţa din 20 decembrie 1857 a Adunarii ad-hoc a Moldovei de la Iaşi, al cărei preşedinte era mitropolitul Sofronie Miclescu, s-a dezbătut şi supus spre aprobare, proiectul “Dorinţelor Comitetului Clerului”, legea ce avea să stabilească funcţionarea bisericii şi a slujitorilor ei în viitorul stat român, ce va fi înfăptuit prin Mica Unire din 1859. După propunerea amendamentelor, au urmat luările de cuvânt. Printre vorbitori s-a aflat şi Dimitrie S. Miclescu care s-a referit, între altele şi la punctual 6 al proiectului de lege, punct ce stabilea drepturile pecuniare ale clerului, drepturi ce trebuiau asigurate de către stat. Adresându-se mitropolitului, deputaţilor, egumenilor, preoţilor prezenţi, D. Miclescu spunea:
“ Iertaţi-mă, Prea Sfinţilor Părinţi, dacă cutez a mă exprima cu asemenea tranşiză;(tranşant n.n)…
…Veţi zice, că vi-i milă de sărac; ajutaţi-l precum vă este scris, că stânga nu trebuie să ştie de ce-ţi face dreapta; veţi răspunde, că buzunările şi lăzile vă sunt deşarte, şi la aceasta nu vă voi vorbi de sfinţii doctori fără de argint şi de marii Ierarhi ai bisericii hristiane, căci sunt puţin erudit în materii de Scriptură; dar voi da spre pildă un bun creştin, cunoscut în ţările noastre cu numele de Lumânărică. Acest om sărac, desculţ, gol, umbla din târg în târg, din sat în sat, şi cerşind milă de la bogaţi, se ducea de revărsa mângâierea şi viaţa în bordeiele lipsiţilor. Aceasta-i fapta cea bună în lucrare; iar nu dihonia! ambiţia! şi râvnirea!!”

Dimitrie Miclescu era fiul Mariei Beldiman-Miclescu, “vaduva care îngropă pre sărac”, adică pe Lumânărică, în 1842. Dim. S. Miclescu a dat el însuşi exemplu de dragoste creştină, poate inspirat de faptele lui Lumânărică, împărţind gratuit moşia Gropniţa sătenilor, fapt care i-a adus frumoasa etichetă „Amicul ţăranilor”, făcându-l să se lepede de blazonul unei faimoase şi vechi familii de boieri ai Moldovei, îmbrăcând straie ţărăneşti tradiţionale. Într-o şedinţă a Camerei Deputaţilor din 21 februarie 1887, Mihail Kogălniceanu îl aprecia astfel „… om care a jucat un rol însemnat în ţara aceasta, care a purtat un nume din cele mai mari din Moldova… Dimitrie Miclescu e o figură care va sta şi în istorie”.
Din cele spuse de D. Miclescu în plenul Adunării, înţelegem că Lumânărică a fost la fel de cunoscut şi admirat în Muntenia ca şi-n Moldova. În 1857, la 15 ani de la trecerea sa la cele veşnice amintirea lui Lumânărică era vie. Trăirea lui în legea lui Hristos, devenise un exemplu de viaţă spirituală creştină, precum o parabolă Evenghelică.

Note:
Acte şi documente relative la istoria renascerei României, vol.VI., partea I : Divanul ad-hoc al Moldovei din 1857, publicate de Dimitrie A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic , Bucuresci, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, 1896 p. 443-444

Anunțuri

2 răspunsuri to “Lumânărică omagiat în Adunarea Moldovei, în anul 1857”

  1. fra marius Says:

    Foarte frumos, frate Gheorghe, că te apleci putin asupra bunăvoinţei şi harului divin ce pogora din acţiunile vrednicului întru Hristos, Lumânărică. Să’ţi fie verbul cunoscut şi admirat şi fapta întru slava lui Dumnezeu, că om ca Lumânărică greu s’a mai găsi pe plaiul nostru. Să ne ajute Domnul, şi cu Lumina Sa să ne călăuzească paşii, să răzbim prin aste vremuri grele, de restrişte.

  2. Gheorghe Samoilă Says:

    Fra Marius, mulţumesc pentru cele scrise şi Doamne ajută! Într-adevăr, om ca Lumânărică, mai rar!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: