Un portret necunoscut al baronului Jacob de Neuschotz

Jacob de Neuschotz

Jacob de Neuschotz

Un portret înfăţisându-l pe baronul Jacob de Neuschotz, tablou necunoscut până acum, se află în posesia moştenitorilor acestuia din Florenţa, Italia. Foarte probabil să fi fost pictat la Iaşi, după anul 1880 dar, bineînţeles, înainte de decesul celui portretizat, anul 1888. Tabloul este nesemnat şi nedatat.
În anul 1910, tabloul a parcurs drumul de la Iaşi la Munchen, o dată cu repatrierea, în Germania, a văduvei Adelaida, baroneasă de Neuschotz împreună cu cele două fiice, Rosa şi Violetta Neuschotz. După moartea baronesei şi a fiicei sale Rosa, tabloul ajunge, la Roma, în Italia, la fiica supravieţuitoare Violetta Neuschotz, căsătorită Montel. Acest tablou, împreună cu alte tablouri, portrete de familie, între care sperăm că se află şi portretul, considerat pierdut, în mărime naturală, făcut Adelaidei Neschotz de către O. Băncilă, se află, după cum am spus, în custodia moştenitorilor italieni ai baronului. Violetta Neuschotz-Montel este cunoscută şi ca traducatoare, din limba germană în limba italină, a operei literare a Reginei Elisabeta a României, Carmen Sylva.
Jacob de Neuschotz s-a născut în 1817, într-o familie săracă de evrei din localitatea Herţa, mai sus de Dorohoi. Inteligent şi foarte ambiţios, Neschotz ajunge un respectat şi influent bancher, fiind foarte implicat în viaţa economică, social-culturală a timpului său din Regatul România.
Este cunoscut, de asemenea, ca un mare filantrop al vremii sale. A ţinut, la Iaşi, un orfelinat pentru băieţii evrei unde aceştia primeau o educaţie aleasă. S-a îngrijit de concetăţenii săi evrei şi ne evrei să se emancipeze cultural şi moral. A trimis, la studii, în străinătate, la Berlin, Viena sau Paris tineri înzestraţi intelectual iudei dar şi creştini să studieze comerţul, dreptul sau medicina. A construit, la Iaşi, Templul “Beth-Iacob“, singurul lăcaş de rugăciune mozaic-reformat, pentru emanciparea religioasă a coreligionarilor săi etc. Prin testament, a lăsat Academiei Române un fond important de bani pentru constituirea unui premiu care i-a purtat numele şi care recompensa pe autorii celor mai merituase cărţi publicate. De asemenea, tot prin voinţă testamentară, şi-a lăsat o parte din avere institutelor de caritate din Iaşi în folosul celor mai nevoiaşi cetăţeni ai urbei, indiferent de originea religioasă sau etnică.
A fost onorat cu cele mai înalte distincţii româneşti şi străine ale vremii. Împăratul Wilhelm al Germaniei îi acordă titlul de “von”, Împăratul Franz Iosef al Austro-Ungariei îi conferi titlul de cavaler al ordinului “Franz-Iosef”, Regele Carol I al României, l-a onorat cu ordinul “Coroana României” şi îl numi cavaler al Ordinului “Steaua României”, Regele Milan al Serbiei îi conferi ordinul “Takova”. Cu toate acestea, Parlamentul României s-a împotrivit cererii lui Neuschotz de „împământenire”, ca cetăţean român.
Văduva acestuia, Adelaida de Neuschotz a continuat opera filantropică a soţului său fiind şi o susţinătoare a oamenilor de artă, pictori sau muzicieni. Octav Băncilă face prima sa personală din anul 1901 în palatul Neuschotz (azi complexul hotelier Select din Iaşi), expoziţie ce a cuprins multe tablouri inspirate din viaţa grea a evreilor săraci din Târgu Cucului.
Alt loc, din Iaşi, legat de Iacob de Neuschotz, este Vila „Mon repos”, din Copou (azi muzeul M. Sadoveanu) unde acesta a murit la 25 august 1888, în vârstă de 71 de ani. A fost onorat, de către ieşeni şi de către autorităţi, cu funeralii impresionante. Mormântul său se află în cimitirul evreiesc din Păcurari.
În cartea sa “Iaşii de odinioară” scriitorul şi publicistul începutului de veac XX, Rudolf Suţu face un portret baronului Jacob de Neuschotz alături de soţia acestuia, baroneasa Adelaide de Neuschotz. “Casa de banca Neuschotz, a fost unde astăzi e Administraţia Financiară. Birourile se aflau la etajul de jos, iar sus şedea baronul de Neuschotz. În fiecare Sâmbătă, baronul împărţea la săraci, pâine şi bani. Se aşeza în balconul caselor sale, care era pe atunci deasupra unei bolte, sub care treceau trăsurile şi de aici el singur făcea pomană la săraci.
Soţia baronului, d-na Neuschotz, era o distinsă femeie, în relaţii cu lumea bună din Iaşi, din acele vremuri. Era foarte cultă. Amândoi soţii, au creiat orfelinatul şi templul care le poartă numele. În timpul verii, ei işi petreceau timpul la vila lor din dealul Copoului, fosta Cogălniceanu, actuala proprietate a dlui. Mihai Sadoveanu.
În etajul de jos al caselor Neuschotz se afla şi vechea antiquarie Kuperman.“

La final, dar nu în ultimul rând, se cuvine un cuvânt de mulţumire dlui avocat Giacomo Pansolli din Milano, care este stră, strănepotul baronului Jacob de Neuschotz şi care mi-a pus la dispoziţie, cu multă amabilitate, fotografia după tabloul cu chipul ilustrului său înaintaş.

Note:

Suţu, Rudolf, Iaşii de odinioară, Iaşi, Tip. Lumina Moldovei, vol.1-2, 1923-1928
Samoilă, Ghe, Jacob de Neuschotz – viaţa şi faptele în texte şi documente, Ed. Stef, Iaşi, 2011
Samoilă, Gheorghe, Un portret necunoscut al baronului Jacob de Neuschotz, bancher şi filantrop al Iaşilor În: „Ion Neculce” Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei (serie nouă), XIX, 2013, Iaşi p. 251-256

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: