Isaac Feinstein (1904-1941) Un evreu român, martir al lui Hristos

La început de secol XX, la Dorohoi, târguşor evreiesc din nordul Moldovei, venea pe lume cel ce avea să fie unul dintre cei mai străluciţi misionari creştini pe care i-a dat România – Isaac Feinstein.
Dorohoiul a fost un cunoscut ştetl (târguşor evreiesc) cu o numeroasă comunitate ce avea 25 case de rugăciune şi sinagogi, şcoli de Talmud Tora şi laice pentru copiii evrei. Astfel, la recensământul din anul 1899, Dorohoiul avea peste 6.900 de locuitori evrei, ceea ce reprezenta puţin peste jumătate din populaţia totală.
Isaac s-a născut la 22 noiembrie 1904 într-o familie hasidică de evrei foarte religioşi, soţii Aaron şi Mina Feinstein, în casa acestora de pe str. Grigore Ghica Vodă, la nr. 14. La acea vreme, tatăl său, în vârstă de 38 ani era un modest comerciant iar mama sa, cu 8 ani mai tânără, casnică.
Evreii hasidimi practicau o pietate, o sfinţenie specială, printr-o devoţiune extraordinară dată aspectelor spirituale ale vieţii evreieşti. Hasidismul era centrat pe o personalitate carismatică numită ţzadik sau “admorim – om drept”. Dorohoiul a fost un recunoscut centru Hasidic unde admorim (ţzadik) au trăit şi au păstorit spiritual pe locuitorii săi, evrei. Copilul şi mai apoi adolescentul Isaac avea să primească o solidă esducaţie religioasă iudaică atât de la părintele său dar şi de la sinagogă sau din şcolile Talmud Tora.
În anul 1910 este nevoit să se mute din Dorohoi, la Bucureşti unde l-au dus afacerile pe părintele său. Isaac reia învăţătura în capitala României la cele mai bune şcoli de stat. După studiile gimnaziale, urmează liceul şi o şcoală comercială.
Satisface stagiul militar obligatoriu după care se angajează comis voiajor la un comerciant din Bucureşti care avea afaceri la Galaţi.
În această perioadă, la aproape 24 de ani, într-una din deplasările sale la Galaţi, are loc întâlnirea cu un evreu convertit la creştinism, eveniment ce avea să-l marcheze fundamental, pentru toată viaţa şi care-l va determina să devină misionar creştin printre evrei. Intră, la Bucureşti, în legătura cu Misiunea engleză Plymouth Brethren prin care se converteşte la creştinism şi primeşte botezul creştin. Acest eveniment este perceput de tatăl său Aaron drept o trădare a familiei şi a tradiţiilor iudaice şi, în consecinţă îşi reneagă fiul, considerându-l ca şi mort. Supărarea părintească, se pare, nu va dura prea multă vreme dacă este să ne luăm după fotografia ce-l înfăţişează pe bunicul Aaron, în anul 1931, cu nepoţelul Daniel în braţe, acasă la fiul convertit, devenit păstor al evreilor creştini din Galaţi.
Isaac Feinstein cunoaşte, în perioada convertirii sale, pe Lydia Spoerri, cea care avea să-i devină soţie şi mama celor şase copii ai săi. Mai mare cu 18 ani ca soţul său, Lydia Feinstein-Spoerri (1884-1984) era o creştină protestantă, cetăţean elveţian, profesoară de engleză la Şcoala de pe lângă Biserica anglicană din Bucureşti. Aceasta avea să-i fie nu numai tovarăş de viaţă dar şi un colaborator de nădejde în misiunea sa de evanghelizare printre evrei. După moartea soţului său, Lydia Feinstein va prelua întreaga responsabilitate a creşterii şi educării celor şase copii rămaşi orfani.
În anul 1928 Isaac intră în contact cu Den Norske Israelsmisjon (Norwegian Israel Mission) care-i oferă o slujbă de misionar asistent şi evanghelizator la Galaţi.
Înainte de aceasta Feinstein primeşte o bursă de studii în străinătate, în centre de renume care pregăteau misionari pentru comunităţile de evrei. Însoţit de Lydia, pe parcursul anului 1929 Isaac urmează Şcoala biblică pentru misionari de la Warşovia cu renumitul teolog Joseph Immanuel Landsmann şi cursuri la Institutum Judaicum Delitzschianum de la Universitatea din Leipzig. Institutum Judaicum oferea cursuri speciale teologilor protestanţi care doreau să se pregătească ca misionari printre evrei. Institutum Judaicum din Leipzig a fost închis de nazişti în 1935, dar a fost redeschis, după război, în Viena şi mai târziu în Munster. La Leipzig, Feinstein a urmat cursuri de Noul Testament cu accente pe pasajele Mesianice din Vechiul Testament, de Talmud sau de literatură rabinică.
Din anul 1932 este numit misionar titular la Misiunea Norvegiană pentru Israel din Galaţi, unde este ajutat în munca sa de norvegiencele, diaconesele Olga Olaussen şi Antonia Aniksdal. Rămâne în strânsă cooperare cu soţii Cilgia şi Magne Solheim. Acesta din urmă era pastor şi conducător al Misiunii Norvegiene din România. În faţa lui Magne Solheim, Isaac Feinstein a semnat contractul prin care au fost clarificate şi depăşite diferenţele doctrinare, declaraţia de loialitate faţă de Misiune cât şi statutul de organizare confesional-doctrinară.
Feinstein lucrează, neîntrerupt, ca misionar printre evreii din Galaţi, timp de 10 ani, sub jurisdicţia Bisericii Protestante din Norvegia, în congregaţia Norske Israelsmisjon.
Den Norske Israelsmisjon sau Misiunea Norvegiană pentru Israel a fost fondată în anul 1844 la Stavanger, Norvegia. Este o organizaţie ce aparţine Bisericii Luterane şi are scopul de a trezi în rândul creştinilor responsabilitatea pentru poporul evreu căruia să-i facă cunoscută Evanghelia, să-i ofere acestuia dragostea lui Hristos.
Dintru începuturi Misiunea Norvegiană pentru Israel s-a pus în slujba comunităţilor evreilor din Estul Europei, în primul rând a acelora din România şi Ungaria prin programe sociale şi de educaţie şi, nu în ultimul rând, prin mărturie creştină. Misiunea Norvegiană pentru Israel şi-a încheiat activitatea în aceste ţări imediat după Război, fiind alungată de către comunişti.
Din anul 1932 Isaac Feinstein, pe lângă misiunile printre evreii din Galaţi, efectuază numeroase vizite misionare în localităţi învecinate cu populaţie evreiască, între care şi târguşorul basarabean Reni unde a creat o „sucursală misionară”, în 1931. Predica şi susţinea prelegeri folosindu-se de imagini sau diapozitive. Era şi un foarte talentat cântăreţ. La Galaţi publică două reviste: Prietenul şi Prietenul copiilor. A răspândit printre evrei Biblia şi Noul Testament tipărite în limbile română, rusă sau idiş.
A avut o foarte bună colaborare cu creştinii evanghelici, neoprotestanţi cu care a împărtăşit bucuriile dar şi greutăţile şi temerile persecuţiilor. A contribuit cu articole la revista “Creştinul” – revistă creştină pentru zidirea sufletească a credincioşilor, revistă care apărea la Bucureşti, sub redacţia lui Florea Moisescu. Revista „Creştinul” făcea cunoscut cititorilor săi, în numărul pe luna mai, 1935 următoarele: “Căminul fratelui şi sorei Feinstein din Galaţi s-a mărit, în frumoasa lună Mai, cu sosirea unui mic Beniamin. N-am putea să dorim acestui prunc, ca şi părinţilor lui, ceva mai bun decât binecuvântarea ce a rostit-o, acum vreo 3500 de ani, Moise, omul lui Dumnezeu asupra strămoşului lor cu acelaşi nume! Despre Beniamin a zis: „El este preaiubitul Domnului, el va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti întotdeauna şi se va odihni între umerii Lui.” (Dt. 33,12)
În anul 1938 pastorul norvegian Magne Solheim îi cere lui Isaac Feinstein să organizeze Misiunea Norvegiană pentru Israel din oraşul Iaşi, un puternic centru evreiesc la acea vreme, cu o numeroasă populaţie de religie mozaică.
În preajma Crăciunului anului 1939, Feinstein este concentrat, timp de 30 de zile, în armată. Acesta scria în revista sa adresată copiilor. “Tocmai când mă pregăteam să scriu numărul de Crăciun al revistei noastre, am primit un ordin că trebuie să mă prezint la armată pentru o concentrare de 30 de zile”
În Europa izbucnise războiul. Începeau să se petreacă lucruri ce prevesteau tragediile ce aveau să se producă, nu peste multă vreme. În această perioadă, într-o scurtă călătorie la Budapesta, pastorul Isaac Feinstein îl întâlneşte pe Joseph Hoffman Cohn, leaderul American Board of Missions to the Jews (ABMJ – acum Chosen People Ministries), care încearcă să-l convingă să părăsească România pentru un post de pastor printre evreii creştini americani, la New York. Astfel, s-ar fi pus, el şi familia sa, la adăpost de ameninţările naziste. Considerând că dacă ar accepta acesastă poziţie privilegiată de peste ocean ar fi fost ca un act de trădare şi de laşitate faţă de enoriaşii săi, Feinstein refuză oferta lui Cohn şi alege postul oferit de Magne Solheim, acela de misionar la Iaşi unde, va fi ucis, trei ani mai târziu, în pogrom, alături de bărbaţii evrei şi evrei creştini din „trenurile morţii”.
Pe de altă parte, când a izbucnit războiul împotriva URSS, în iunie 1941, Feinstein este chemat şi sfătuit de către prietenii săi de la Bucureşti, între care se afla şi Richard Wurmbrand să se refugieze cu familia la Bucureşti. Din nou, Feinstein refuză alegând să fie împreună cu comunitatea lui, la fel cum un păstor bun trebuie să fie împreună cu turma sa.
Duminică, 22 iunie, 1941 Isaac Feinstein a ţinut ultimul său serviciu religios în casa de pe str. Dancu nr. 1 din Iaşi, locul unde îşi avea sediul Misiunea Norvegiană pentru Israel şi unde locuia împreună cu familia.
Pe 29 iunie 1941 când la Iaşi s-a dezlănţuit pogromul antievreiesc, Feinstein a căzut victimă nevinovată împreună cu aproape toţi bărbaţii din comunitatea sa de evrei creştini pe care o păstorea. A murit asfixiat şi însetat în cel de-al doilea „tren al morţii” de la Podu Iloaiei. Potrivit unor evrei din biserica lui Feinstein, corpul acestuia a fost recunoscut şi îngropat în cimitirul evreiesc din Podu Iloaiei, alături de groapa comună în care odihnesc celelalte victime. În pofida acestei mărturii, nu există în acel cimitir vreo piatră însemnată cu numele Isaac Feinstein. Şi totuşi… mai sus cu vreo doi metri de una din gropile comune din cimitirul evreiesc din Podu Iloaiei se află un mormânt, singurul din acele zile, peste care a fost aşezat un monument sobru, din piatră albă, încă îngrijit. Pe piatră stă scris, însă, un alt nume: „AICI SE ODIHNEŞTE SCUMPUL NOSTRU TATĂ ŞI SOCRU HAIM HERŞCOVICI IASI ÎN VÂRSTĂ DE 59 ANI UCIS ÎN POGROMUL DIN 29 IUNIE 1941”
Când Feinstein a fost luat cu forţa din casa în care locuia, în dimineaţa zilei de 29 iunie, se spune că persecutorii săi au „descoperit”, răscolind prin casă, un mic steag norvegian ce are desenată o cruce pe un fundal roşu, acesta fiind luat drept „corp delict”, un simbol bolşevic, comunist. Mai mult decât atât, violatorii de domiciliu antisemiţi au mai gasit un alt steag în culorile albastru şi alb, care, mai târziu, vor deveni culorile simbol ale drapelul statului Israel. Cu aceste două steaguri în mână, Feinstein a fost forţat să se îndrepte, în fruntea unei coloane de evrei, spre Chestura de poliţie unde a fost arestat iar a doua zi, pe 30 iunie 1941, avea sa-şi găsească sfârşitul. Putem spune, fară a exagera, că Isaac Feinstein şi-a prevestit şi a acceptat martiriul purtând într-o mână Crucea lui Hristos iar în cealaltă Steaua lui David. La Chestură Feinstein a ţinut adevărate predici înflăcărate prin care-i chema pe evreii arestaţi la convertire, spunându-le să nu-şi facă iluzii că vor avea clemenţa persecutorilor. A doua zi, în agonia morţii din vagonul pentru vite, lipsit de aer şi de apă, pe o căldură insuportabilă, de vară toridă, Feinstein şi-a încurajat tovarăşii predicându-le, până la ultima suflare, cuvântul lui Hristos, cântând psalmii împreună cu rabinul Dulberger cu care avea să moară sprijiniţi, umăr pe umăr. Isaac Feinstein a fost cu adevărat un mucenic al lui Hristos, pe care Biserica Luterană Norvegiană şi-l revendică, ca atare.
Soţia, copiii, colaboratorii, prietenii, toţi cei care l-au îndrăgit pe Feinstein nu au ştiut de soarta acestuia decât după aproape 3 luni de zile când supravieţuitori din vagonul în care s-a aflat acesta, au povestit Lydiei Feinstein şi apoi în faţa justiţiei despre moartea martirică a păstorului lor drag. Prietenii de la Bucureşti, între care Richard Wurmbrand, prin relaţiile înalte pe care le aveau au făcut toate intervenţiile posibile, inclusiv la Ambasada Germaniei la Bucureşti dar toate aceste intervenţii pentru salvarea lui Feinstein veneau mult prea târziu.
Această poveste zguduitoare va fi relatată, pe larg, în capitolele următoare ale cărţii prin mărturia unor supravieţuitori ai „trenului morţii”.
Isaac a lăsat în urma sa şase copii, cel mai mare nu avea nici 11 ani când tatăl său a fost ucis şi o soţie străină care nu a ştiut multă vreme ce decizie să ia, după moartea soţului. A ales, până la urmă, să se repatrieze, împreună cu cei şase copii, în anul următor, 1942, ajungând la adăpost în ţara sa natală Elveţia trecând, în timp de război, prin pericole şi încercări, prin Ungaria, Serbia, Croaţia. A obţinut paşapoartele şi vizele după ce doi supravieţuitori ai „trenului morţii” au dat mărturie, în faţa Tribunalului Iaşi, despre moartea lui Feinstein pentru a se elibera certificatul de deces.
Ajunşi în Elveţia, copiii şi Lydia îşi iau numele de Spoerri ca nume de familie, fiind susţinuţi de un frate al Lydiei, reputat filolog, prof. univ. Theophil Spoerri (1890-1974), decan al Facultăţii de filologie şi apoi rector al Universităţii din Zurich.
Cei şase copii ai soţilor Isaac feinstein şi Lydia Spoerri: Daniel n.1930, Miriam, 1931-2010, Ruth, 1933-1945, Benjamin 1935–1954, Gabriela 1938–1989, Theophil n. 1939.
Dintre cei şase, cel mai cunoscut nume este cel al fiului mai mare al lui Isaac Feinstein, Daniel Spoerri, născut la Galaţi, în anul 1930. Acesta este un faimos şi recunoscut artist plastic avangardist, coregraf şi regizor de teatru. Este cunoscut ca reprezentant al stilului „snare-picture” (pictură-laţ sau capcană). Critica occidentală îl numeşte „figura centrală a artei europene post-belice” şi „unul dintre cei mai renumiţi artişti ai Secolului XX”. Teophil Spoeri, mezinul născut la Iaşi, astăzi în vârstă de 74 de ani trăieşte la Basel. Este pastor lutheran, scriitor şi un cunoscut interpret de muzică tradiţională idiş sub numele Ben-Yitzhak Feinstein. A scris un roman despre saga familiei Goldstein-Hufschmid, care nu este alta decât povestea familiilor Feinstein-Spoerri, pe parcursul a trei generaţii. Romanul este intitulat „Perlen für Messias” şi a apărut în 2010, la Zurich, în limba germană.
Sunt prezente în roman femei puternice, bărbaţi animaţi de credinţe religioase, şuişurile şi coborâşurile existenţei umane dintr-un secol nemilos. Ultimul capitol al cărţii este povestea reală a părinţilor săi întruchipaţi în roman de misionarul, românul, evreul, creştinul Simon Goldstein şi de soţia acestuia Bertha Hufschmid, o elveţiancă creştină, protestantă, pietistă. Cu rădăcini adânci în hasidism, după convertirea la creştinism, Simon Goldstein se dedică, cu întreaga sa energie şi cu multă pasiune formării unei biserici creştine în rândul evreilor mesianici ieşeni, sub protecţia Misiunii Norvegiane pentru Israel.
Simon Goldstein este ucis în pogromul de la Iaşi, într-unul din cele două “trenuri ale morţii”. Un an mai târziu soţia acestuia, în roman Bertha Hufschmid, îşi ia cei şase copii şi reuşeşte să scape din infernul Holocaustului, repatriindu-se, acasă, în Elveţia.
În articolele sale misionare, Isaac Feinstein ne-a lăsat multe amintiri, povestiri cu tâlc. Astfel, într-una din adunările sale misionare un evreu l-ar fi întrebat dacă este advărat că evreilor convertiţi li se tatuează, pe braţul stâng, crucea în locul unde, deobicei, bărbaţii evrei îşi pun filacteriumul, asta pentru a nu se mai putea întoarce la iudaism?
Auzind aceasta, Feinstein îşi suflecă mâneca ca să-şi arate braţul fără de vreun tatuaj. Atunci, altcineva din adunare strigă: „Are crucea pe piept, în dreptul inimii!” Feinstein îşi descoperi pieptul şi le arătă că nici acolo nu avea nici o cruce tatuată. Un alt evreu strigă şi cu mai multă forţă din mulţime şi spuse: „Are crucea în inimă!”.
Această întâmplare l-a făcut pe Feinstein să mărturisească că pentru el, adevărata credinţă este aceea pe care o faci din inimă.
Din păcate, Isaac Feinstein este, pe nedrept, prea puţin cunoscut în România. Mai mult, în unele referinţe se spune, în mod greşit, că Isaac Feinstein a fost de origine „evreiască elveţiană” .
(Capitolul „Are crucea în inimă!” din cartea pe care o puteti citi, integral, mai jos)

eu stiu ca ei ma vor ucide

„Eu ştiu că ei mă vor ucide…”

2 Răspunsuri to “Isaac Feinstein (1904-1941) Un evreu român, martir al lui Hristos”

  1. Gheorghe Samoila – Isaac Feinstein (1904-1941). Un evreu roman, martir al lui Hristos | Persona Says:

    […] descarca AICI aceasta carte in format […]

  2. Radu Says:

    UN CRESTIN ADEVARAT! UNDE SUNT, ASTAZI, FRATILOR, CRESTINI CA Isaac Feinstein?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: