Inginerul Petre Naum (1909-1941) – martir necunoscut

Multe lucrări istorice, cărţi, articole, comunicări despre Pogromul de la Iaşi amintesc şi de trei creştini care au fost omorâţi împreună cu evrei în acele zile de sfârşit de iunie 1941. Am evocat, într-o postare anterioară, fapta de mare curaj a preotului martir Grigore Resmeriţă, asasinat împreună cu un grup de evrei cărora le sărise spre apărare.

“Preotul Răzmeriţă a fost împuşcat pe str. Sărărie pe când încerca să salveze câţiva evrei. Preotul a murit împreună cu cei pe care a încercat să-i ocrotească” [1]

Rândurile de mai sus sunt dintr-un document citat de mai toate lucrările care se referă la acest eveniment, document intitulat: “Referat – Rebeliunea din 29 iunie 1941 de la Iaşi. Cum a avut loc masacrarea evreilor ieşeni.”[1]
În acelaşi act, mărturie păstrată în arhive, găsim alte două nume: cel al inginerului Naum şi al muncitorului Gheorghiu Ioan, asasinaţi şi ei, asemenea părintelui Resmeriţă pentru că au îndrăznit să ia apărarea unor concetăţeni nevinovaţi, agresaţi de cetăţeni manipulaţi şi înrăiţi de ideile propagandei antisemite, legionar-fasciste.

“Ing. Naum, creştin, cumnat cu primul Procurorul Casian, fost asistent la Chimia Medicală a Facultăţii de Medicină Iaşi şi funcţionar al Instituţiei de Higienă Iaşi, cunoscut în cercuri restrânse ca un înfocat militant al ideilor de stânga, intervenind să salveze pe strada Păcurari în dreptul Fundaţiei Ferdinand pe un evreu ce urma să fie omorât, a fost împuşcat mortal de un ofiţer român care i-a adresat: mori câine dimpreună cu jidanul pe care îl aperi“ [1]

Mai multe date biografice despre ing. Naum am aflat de la Serviciul de stare civilă Iaşi.
Decesul inginerului Naum a fost înregistrat la actul nr. 1061 din 30.06.1941, în registrele de stare civilă a mun. Iaşi:
NAUM PETRE, fiul lui Petrache şi Polixenia, născut la 28 iunie 1909 în comuna Surdila-Greci, jud. Brăila, cu ultimul domiciliu în Iaşi, str. Păcurari nr. 14. Profesia: inginer; Religia: creştin ortodox. Cauza decesului: “Împuşcat din imprudenţă”. Data decesului: 29.06.1941.
Naum Petre a fost asistent universitar la Facultatea de Medicină din Iaşi, Laboratorul de Chimie biologică, Catedra de Chimie medicală şi biologică, din anul 1938. Naum Petru era absolvent al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, cu titlul de chimist. Într-un referat al directorului Laboratorului de chimie medicală şi biologică către decanul Facultăţii de medicină pentru promovarea pe funcţia de preparator asistent, candidatul Naum Petru era caracterizat: “dând dovadă de eminente calităţi, multă pricepere şi asiduitate, fiind foarte util laboratorului nostru.” Datat 7 iunie 1940 În acea perioadă, Catedra de chimie medicală a Facultăţii de medicină din Iaşi a funcţionat într-o casă de pe str. Săulescu nr. 4. În anul 1940, titular al Catedrei era prof. I. Claudatus de la care tânărul Naum a primit recomandarea superlativă pentru promovarea şi titularizarea sa pe postul de asistent. Ca suplinitor, între anii 1938-1940 la acelaşi laborator de chimie medicală, ing. Petru Naum a mai lucrat sub îndrumarea prof. P. Niculescu şi prof. V. Troteanu.

Veche casă din Iaşi, pe strada Săulescu No. 4, unde a funcţionat laboratorul de chimie medicală al Facultaţii de medicină. Iulie 1932. Foto B.C.U. Iaşi

Din formularul de promovare: Naum Petru, născut la 28 iunie 1909 la Surdila-Greci, jud. Brăila, chimist, absolvent al Facultăţii de Ştiinţe, de cetăţenie română, religie ortodoxă, situaţia militară: Fr. TR art. 71, necăsătorit, fără copii. A ocupat până în prezent funcţiunea de suplinitor asistent la Laboratorul de chimie medicală şi biologică, de la 1 oct 1938 – 30 iunie 1940. [2, 3]

Cel de-al treilea creştin asasinat în plină stradă, împreună cu concetăţenii săi evrei a fost un muncitor strungar pe nume Gheorghiu Ioan. Călăii lui au fost alţi români creştini, lucrători ceferişti. Din păcate numele Gheorghiu Ioan nu se regăseşte în registrul decese al Serviciului Stare Civilă Iaşi. Posibil ca decedatul să fi avut parte de o soartă asemănătoare cu aceia a multora dintre evreii declaraţi de autorităţi morţi cu “identitate necunoscută”.
Singura mărturie despre acest creştin, până acum, este acelaşi referat de care vorbeam mai sus şi în care se spune:

“Lucrătorul Gheorghiu Ioan de meserie strungar încercând să salveze pe nişte evrei pe str. Zugravilor în dreptul Rampei, a fost omorât de lucrători ceferişti.” [1]

Strada Zugravi din mahalaua Muntenimea de Mijloc era, şi este şi astăzi o strada situată în zona gării din Iaşi. În anul 1941, se învecina cu rampa de încărcare-descărcarea a trenurilor de mărfuri. Pe această stradă îşi aveau atelierele zugravii de binale, iconarii, tipografii şi pictorii de unde-şi trăgea şi numele. Multe din casele de pe Zugravi erau ale evreilor care aveau aici şi o sinagogă.
În ziua de duminică, 29 iunie când s-au declanşat în Iaşi atrocităţile împotriva populaţiei evreieşti, în această zonă au „acţionat” bande de bătăuşi şi criminali susţinute elemente legionare şi de lucrători ceferişti. Aceştia i-au scos din case pe locuitorii evrei şi „condus” spre Chestură, în centru pe str. Alecsandri.
Escortarea evreilor la Chestura Poliţiei era însoţită deseori de jafuri. „Herşcu Marcu, brutar de pe str. Zugravi, 27 a fost ridicat dis-de-dimineaţă de un ţigan din mahala înarmat cu un ciomag. Evreul şi-a luat nevasta şi cei doi copii. N-a fost lăsat să-şi încuie casa. S-a jefuit totul în lipsa lui. Avram Ihil, funcţionar de birou în vârstă de 24 de ani, a fost scos cu ai lui din casă, fiind bătuţi zdravăn. Tatăl său a fost bătut de un oarecare Racoviţă, autopsier la Spitalul „Sf. Spiridon”. Mama lui a fost luată de păr şi târâtă până în stradă. Cu toţii au fost duşi la Chestură. În lipsa lor, s-a furat totul din casă.” [4,5]
Voi continua cercetările în Iaşi privind pe cei trei martiri creştini şi sper, cu ajutorul lui Dumnezeu ca memoria lor să fie cât de curând onorată cum se cuvine. Doina Cornea spunea, într-un interviu, zilele trecute: „Până când poporul român nu va reînvăţa să-şi cinstească adevăratele valori, eroii şi martirii, nu va avea nicio şansă de izbăvire.” Mă gândesc la începerea formalităţilor depunerii candidaturii lor pentru acordarea titlului şi medaliei “Drept între popoare”, post mortem, la Institutul Yad Vashem din Ierusalim sau la alte forme de omagiere. O troiţă în amintirea Părintelui Grigore Resmeriţă, pe locul unde acesta a slujit ca preot, la dispăruta biserică „Sf. Ilie” de pe str. Alecsandri, o placă comemorativă pe faţada Fundaţiei Ferdinand, azi B.C.U., care să aducă aminte de sacrificiul asistentului univ. Petre Naum şi nu în ultimul rând un Memorial dedicat victimelor pogromului din 1941, de la Iaşi. Aştept propuneri în acest sens sau constituirea unui grup de iniţiativă.
Daca nu am găsit, încă, mormintele părintelui Grigore Resmeriţă sau cel al lui Ioan Gheorghiu, astăzi am avut marea emoţie să vad mormântul inginerului Petru Naum. După cum am spus, acesta a fost asistent universitar la Facultatea de medicină din Iaşi şi a murit împuşcat în faţa Fundaţiei, pe str. Păcurari în timp ce lua apărarea unor evrei hăituiţi de huligani, în ziua pogromului de la 29 iunie 1941.
În registrul Cimitirului „Eternitatea” este consemnat că Naum Petru, 30 de ani (?) a fost înhumat la data de 30 iunie 1941 într-un mormânt simplu, de categoria celor răscumpărabile. La parcela P2/II, rândul 20, locul 25.

Ajuns în acest loc, am recunoscut destul de uşor ceea ce a fost cândva un mormânt de creştin. O cruce ruginită, confecţionată din ţeavă sudată, se pare cu mult înainte de `89, infiptă mai în faţă, probabil în faţa celei originale, din lemn care dispăruse, demult mâncată de timp. Pe această cruce de fier, ruginită este legată cu sârmă o placă din plastic cu un text emoţionant, prin simplitatea sa. Foarte probabil ca această cruce şi plăcuţa să fi fost puse de o persoană careia i-a fost tare drag de acest om. Este desmierdat cu diminutivul numelui său, este dată vârsta şi părea să acuze pe cei responsabili de asasinarea lui. Iată textul: „Ing. Petrişor Naum, 30 ani, + 29 iunie 1941. Împuşcat de faşcişti”. Se pare că ing. Naum Petru nu a avut rude apropiate în Iaşi deoarece alăturat mormântului sunt alte nume de familie şi nici în scriptele cimitirului locul nu a fost revendicat ca moştenire urmând, daca nu se va face nimic pentru păstrarea lui, să fie scos la vânzare şi revalorificat.

Pentru ca memoria acestui martir să fie păstrată va trebui trecută birocraţia răscumpărării mormântului şi apoi ridicarea unui monument funerar, simplu. Până atunci, mormântul va fi curăţat de buruiană şi cu ajutorul lui Dumnezeu, înainte de Sărbătoarea Sfinţilor Petru şi Pavel, ziua când Petru Naum a plecat la Domnul, să fie organizată o ceremonie religioasă de pomenire a sufletului său şi a celorlalţi martiri, creştini care nu au cedat urii şi s-au opus înfăptuirii răului.

Note:
[1] Referat – Rebeliunea din 29 iunie 1941 de la Iaşi. Cum a avut loc masacrarea evreilor ieşeni.”; semnătura referatului este ilizibilă. În: Documents concerning the fate of Romanian Jewry during the Holocaust, Selected and edited by Jean Ancel, vol. VI, The Beate Klarsfeld Foundation, 1985-1986, doc. 3 p. 41
[2] Arhivele statului Iaşi. Rectoratul 1860-1944. Inventar arhivistic vol. I. Rola 412. Dosar 1968, f.23,24; Rola 473. Dosar 2162
[3] Arhivele Universităţii Al. I. Cuza. Dosar 24. Biroul Plan-Retribuire. Statistici de activităţi social-culturale
[4]Marius Mircu, Pogromul de la Iaşi, Glob, Buc., 1945 p.15
[5]Ioanid Radu, Holocaustul în Romania, Hasefer, Buc., 2006 p.111
C. Romanescu, Un secol de învăţămînt medical superior la Iaşi, vol. I, Ed I. P. 1979 p.117