Dor de Oameni

Este o carte, plachetă comemorativă ce se doreşte a fi un omagiu adus acelor creştini care au întins o mână de ajutor fraţilor lor evrei în groaznicele zile ale pogromului de la Iaşi, din iunie-iulie 1941. Dintre aceştia, trei au plătit cu viaţa încercarea de a-şi ajuta aproapele aflat în suferinţă şi la necaz. Au fost împuşcaţi, alături de protejaţii lor evrei: inginerul Petru Naum, preotul Grigore Resmeriţă, muncitorul Ioan Gheorghiu.
Sâmbătă, 25 iunie, la ora 11, la Cimitirul “Eternitatea” din Iaşi va avea loc o scurtă ceremonie religioasă de pomenire a acestora, la mormântul lui Petre Naum, fost asis. univ la Facultatea de medicină din Iaşi, mormânt care se mai află, încă în parcela P 2-II, rândul 20, locul 25.
(Aleea începe din spatele bisericii, partea de nord, 200 de metri spre pădurea Ciric şi apoi la dreapta încă vreo 30 de paşi.)
Parastasul este o iniţiativă privată a unui mic grup de cetăţeni creştini şi evrei.

*
Cu toate că a plouat, evenimentul programat astăzi 25 iunie 2011, parastasul de pomenire a creştinilor care la Iaşi, în anul 1941 au fost alături de evrei, a avut loc aşa cum a fost convenit.

S-au strâns doar 6 persoane, împreună cu reprezentantul Comunităţi Evreilor din Iaşi, doamna ing. Martha Eşanu. Slujba a avut loc în Biserica Cimitirului “Eternitatea” din Iaşi şi a fost oficiată de părintele dr. Adrian Zaharia. Dupa tradiţia creştin ortodoxă, s-au spus rugăciunile pentru sufletele celor morţi în faţa Sfântului Altar şi a mesei de pomenire pe care erau aşezate un colac mare, o „colivă” din cireşe şi caise, vin, lumânări. Au fost pomenite numele inginerului Petru Naum, preotului Grigore Resmeriţă, muncitorului Ioan Gheorghiu care şi-au dat viaţa în încercarea lor de a lua apărarea evreilor molestaţi atunci, pe 29 iunie 1941, zilele pogromului de la Iaşi. Au fost pomeniţi şi creştinii care au spus NU urii antisemite: preotul Paul Teodorescu, Doamna Viorica Agarici, dr. Dumitru Beceanu, ing. Grigore Porfir, avocatul Veronica Zosin-Gorgos şi alţii a caror nume nu se mai cunosc.

După slujbă s-a mers, sub umbrelele, la mormântul lui Petru Naum, asasinat la vârsta de 32 ani, fost asistent universitar la Facultatea de medicină din Iaşi. Pe 29 iunie 1941 a fost împuşcat împreună cu evreul pe care încerca să-l apere de furia unui ofiţer român. La mormânt s-au evocat faptele acestor martiri, mucenici ai lui Hristos care şi-au dat viaţa pentru apărarea demnităţii concetăţenilor lor evrei, atunci în zilele pogromului. S-a stropit mormîntul cu vin. S-au pus lumânari şi flori. Mormântul a fost, cu câteva zile în urmă, curăţat de buruieni. S-a convenit răscumpărarea acestuia ca loc de veci şi ridicarea unui monument funerar spre veşnica pomenire şi aducere aminte.

La mormânt a fost citit un scurt „cuvânt”:

Preacucernice Părinte,
Stimaţi invitaţi la această comemorare,

În primul rând doresc să vă mulţumesc că aţi răspuns invitaţiei de a veni la acest mormânt părăsit ce mai poartă, încă resturile pământeşti ale unui tânăr, care în urmă cu exact 70 de ani nu a fost nepăsător în faţa abuzului şi a urii, plătind pentru aceasta cu propria-i viaţă.
Era duminică dimineaţa, 29 iunie 1941, Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, zi în care în Iaşi tocmai începuse pogromul, teroarea îndreptată împotriva ieşenilor evrei făcuţi responsabili, in corpore, de trădarea şi sabotarea „războiului sfânt” pentru redobândirea Basarabiei şi nimicirea bolşevicilor.
Asistentul universitar, inginer chimist Petru Naum care-şi sărbătorea în aceiaşi zi onomastica numelui dar şi aniversarea celor 32 de ani de viaţă se îndrepta, probabil spre vreun lăcaş de închinare. De la domiciliul său, de pe str. Păcurari nr. 14 nu face nici câţiva paşi şi, în dreptul Fundaţiei Ferdinand, astăzi Biblioteca Centrală Universitară un ofiţer român tocmai „prinsese un iudeo-comunist” căruia-i aducea cuvinte de ocară, molestându-l şi ameninţându-l cu pistolul. Ar fi putut trece pe partea cealaltă a străzii sau mai departe, să se facă că nu vede, că nu aude dar Petru Naum, realizând pericolul în care se afla concetăţeanul său, a intervenit în favoarea acestuia. Atitudinea sa a făcut să fie escaladată altercaţia, fiind împuşcaţi mortal, pe loc, amândoi: şi evreul şi creştinul. Cronicarul, posibil martor ocular la acel eveniment, ne spune că înainte de a fi împuşcat, ultimele cuvinte auzite de Petru Naum au fost: „mori câine dimpreună cu jidanul pe care-l aperi!”
A doua zi, luni 30 iunie, zi neobişnuită la creştini pentru îngropăciuni, Petru Naum a fost înmormântat în acest loc. Era, atunci, ca şi acum, un „loc de 7 ani”, situat spre marginea cimitirului, o zonă rezervată sărmanilor. În certificatul de deces a fost scrisă cauza morţii: „împuşcat prin imprudenţă”.
Asistent universitar la Facultatea de medicină din Iaşi, Catedra de chimie medicală, ing. chimist Petru Naum era necăsătorit. De loc era din judeţul Brăila, din satul Surdila-Greci. Mai mult ca sigur părinţii săi au aflat de tragicul său sfârşit, mult după înmormântarea acestuia.
În aceiaşi zi, pe str. Sărăriei în timp ce lua apărarea unui grup de evrei fugăriţi de huligani legionari, preotul ortodox Grigore Resmeriţă a avut aceiaşi soartă. La 42 de ani lăsa în urma sa o văduvă şi doi copii şcolari. Certificatul de deces consemnează drept cauză a morţii sale: „zdrobirea corpului prin căderea cu avionul. Împuşcat de necunoscuţi.” Sintagmă care ar trebui înţeleasă mai degrabă: „bătut până la desfigurare şi apoi împuşcat.”
O moarte năprasnică a avut, pe str. Zugravi, la rampa de la gară şi muncitorul strungar Ioan Gheorghiu. Şi acesta s-a pus între asasini şi preietenii săi evrei şi au fost lichidaţi, împreună. Din păcate, mormintele ultimilor doi nu mai sunt de găsit în cimitirele oraşului Iaşi.
Sunt aceştia doar trei dreptmăritori creştini ştiuţi, morţi din dragoste de Oameni, semenii lor evrei, atunci, în zilele pogromului. Prin jertfa lor au dat dovadă nu numai de curaj dar şi de un înalt simţământ civic ce este un atribut, prin excelenţă, al patriotismului.
Faptele şi personalităţile celor trei mucenici trebuiesc cunoscute iar memoria lor perpetuată prin toate mijloacele care ne stau la îndemână pentru ca astfel de orori să nu mai aibă loc, niciodată. Este şi ceea ce facem acum, modestul parastas la care participaţi, prin care aducem în faţa lui Dumnezeu care priveşte peste toţi, cu aceiaşi măsură şi dragoste, rugăciunea de veşnică pomenire pentru sufletele celor de care ne aducem aminte astăzi.
Pe lângă cei trei Petru, Grigore şi Ioan să nu-i uităm nici pe creştinii români care atunci, în zilele pogromului de la Iaşi, au spus NU urii şi nedreptăţii. Din păcate, înşiruirea numelor acestora ar încăpea pe un pomelnic mult prea mic.
Pentru faptele lor de curaj, înalt civism şi credinţă sufletele lor se se află, cu siguranţă, la loc de verdeaţă, alături de Dumnezeu şi sfinţii Săi.
Exemplul lor să ne stea pururi, alături! Dumnezeu să-i ierte!
Nu în ultimul rând cerem iertare fraţilor noştri mai mari întru credinţă, evreii care au fost maltrataţi, chinuiţi sau asasinaţi în violenţele organizate la comandă, cu 70 de ani în urmă la Iaşi sau în „trenurile morţii”.
Fie-le memoria binecuvântată în veci!

*

Un singur cuvânt doar. Viaţa pe pământ, nu de puţine ori ne face farse şi nedreptăţi. Mare lucru dacă nu cumva asasinul lui Petru Naum are pe undeva, pe alături, un mormânt frumos şi maiestuos. Asta după ce şi-o fi dat obştescul sfârşit, la adânci bătrâneţi înconjurat cu iubire şi lacrimi de copii şi nepoţi. În schimb, mormântul în jurul căruia ne aflăm acum este sortit, cât de curând, dispariţiei fizice prin revalorificarea locului, conform regulamentului cimitirului. Probabil aşa s-a întâmplat cu mormintele părintelui Resmeriţă sau al lui Ioan Gheorghiu de nu mai sunt de găsit.
Este o „minune” că acest mormânt mai există astăzi şi, dacă observaţi, asemenea legendei mormântului sfântului necunoscut de la Mănăstirea Neamţ şi aici ţărâna s-a ridicat, în loc să se taseze. Să fie vreun semn?

După ceremonia de la cimitir, în jurul orei 12, grupul s-a îndreptat spre un mic restaurant pentru o agapă frăţească. La agapă, alături de un colăcel şi o lumânare a fost oferită placheta comemorativă “Dor de Oameni”.

Cartea poate fi citită, on-line, dacă veţi face click AICI.

Anunțuri

Un răspuns to “Dor de Oameni”

  1. Lucian Herscovici Says:

    Binecuvantata pe veci sa fie amintirea acestor oameni de omenie in vremuri de neomenie. Acestia au fost OAMENI ADEVARATI, in sensul deplin al cuvantului. Ei s-au sacrificat pentru salvarea altora, pentru OMENIE. Dumnezeu sa-i odihneasca pe acesti OAMENI care au respins banalitatea raului, a crimei si bestialitatii. Felicitari autorului pentru eforturile lui de a le eterniza memoria, mult succes.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: