Lumânărică în „scrisorile” lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri

La sfârşit de veac XIX Lumânărică era atât de cunoscut ca personaj insolit al Moldovei şi Iaşului – omul ce răspândea milostenie şi compasiune – încât numele său era folosit în vorbirea obişnuită, precum alte nume celebre ale istoriei, ca substantiv comun pentru a zugrăvi o situaţie sau un fel de a fi al cuiva.
Astfel, în „Scrisoarea a X-a” către V. Alecsandri, scrisoare ce poartă titlul „Libertatea”, Ion Ghica, la un moment dat, prezintă cititorului părerea sa despre „opiniunea publică” care „de cele mai multe ori este numai credinţa guvernului sau a unui partid care impune gloatelor credinţele şi voinţele sale”.
„Partidul care impune credinţele şi voinţele sale este de cele mai multe ori o clasă, o corporaţiune, un oraş, o mahala, o facţiune, un Ciceronache, un Lumânărică, un ziarist, un ambiţios, un Catilina, care pune mâna pe gloate sau pe acei cari le conduc, se proclamă opiniunea publică, voinţa naţională şi conduce societatea după ambiţiunea sa, fără a ţinea seamă de adevăratele sale interese, face şi desface şi gloatele primesc orice zic ei cu aplauze, cu mulţămire şi cu recunoştinţă.”

„Libertatea” apare în Convorbiri literare, anul XV, nr. 7, 1 oct. 1881 p. 254-265 sub titlul „Corespondenţa dintre dnii Vasile Alecsandri şi Ion Ghica, XI(Libertatea), tipărită în ediţiile din 1844 şi 1887, cu titlul Libertatea şi era o continuare a altei scrieri intitulate „Egalitatea”.
Ion Ghica (1816-1897) „Puţine lucrări au avut şi vor avea succesul „Scrisorilor” tale, pentru că ele sunt scrise cu o vervă de bună calitate şi într-un stil personal simplu, fără pretenţii, dar de o originalitate cu totul românească. Sunt deci în drept să reclam de la tine, în numele cititorilor prezenţi şi viitori, continuarea galeriei de oameni şi evenimente, pe care ai început-o cu o paletă aşa de bogată în culori naţionale. Vâna este departe de a fi secată; exploateaz-o până la fund şi vei lăsa după tine o adevărată comoară.” V. Alecsandri

Note:
Ghica Ion, Scrisori către V. Alecsandri, Ed. Albatros, Buc., 2001 p.132, 487

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: