Plan de masuri

– d.u.i.”Calugarul” a fost deschis dupa ce am primit o bursa de studii la Roma, la Facultatea de teologie „Sf.Bonaventura”, in 1985. Un fruntas local al Ordinului franciscan, care era de parere ca se poate avea un dialog cu autoritatile de atunci, ar fi dat, cu buna intentie, informatia ca sunt frate calugar franciscan si ca ar fi bine sa studiez in Italia, pentru a deveni preot. Pentru a stabili gradul meu de loialitate era nevoie sa fiu „lucrat” informativ prin d.u.i. si sa ma angajez ca voi „servi” tara. Dintru inceput nu mi-am pus sperante ca voi obtine pasaport. In postarile viitoare se va vedea de ce nu puteau avea incredere in mine, fiind etichetat drept ostil orinduirii.
– Sursa „Damian Vasile” alias Paul Demisca era muncitor, sef de echipa la Sectia Tragatorie de la Fabrica de tevi din Roman unde eu eram inginer. Fost seminarist catolic la Alba Iulia prin anii `70, originar din Pildesti, acesta nu-mi era simpatic dar, statutul meu de crestin ma facea sa fiu politicos si sa-i accept conversatiile care erau pentru mine din ce in ce mai plicticoase. Se va vedea, in notele lui informative, ca eram acostat prin birou sau prin fabrica si ca incercam, cit puteam, sa-l evit. Multe din notele lui informative sunt deadreptul fanteziste si-mi fac impresia ca erau date ori de „amorul artei”, ori pentru stipendiile pe care, probabil, le primea.
– pe fratii preoti Baltheiser Eugen si Ioan (Dumnezeu sa-i odihneasca!) i-am cunoscut, copil fiind, la Biserica catolica din Roman. Pe ceilalti preoti numiti in aceasta nota cum ar fi pr.Proshinger sau pr.Isifovici nu i-am cunoscut sau vazut vreodata in viata mea. Pr.Iosif Sabau era, pe atunci, provincialul OFM Conv., superiorul meu iar pe Mons. Gherghel il cunosteam, mai bine zis nu-l cunosteam, de la Liturghiile publice, de la Seminarul din Iasi. Pe pr.Petru Ghergut (Domnul sa-l odihneasca!) l-am cunoscut la pr.Iosif Sabau, la Vatra Dornei si, spun multi din cei care l-au cunoscut, ca moartea sa prematura, inainte de`89, a fost … suspecta.
– cu sursa „Grigoras” nu am avut „onoarea” sa interactionez. Presupun cam cine ar fi fost (Dumnezeu sa-l ierte si pe el !) Era in legatura numai su seful Securitatii de la Roman si de la judet, avea pasaport si vizita des pe preotii Baltheiser, in Germania de la care era interesat de viata bisericii catolice, locale si de emigratie.
– Securitatea nu a putut infiltra pe nimeni pe linga mine, dupa cum si-ar fi dorit. Eram mult prea ocupat cu indeletnicirile care-mi erau impuse de statutul de frate si cu serviciul dar si pentru ca eram foarte suspicios si prudent. Sursa „Damian” facea eforturi sa fie eficienta dar, cu slabe rezultate.
– stiam ca-mi este urmarita corespondenta de Serviciul „S” si de aceea scriam, daca scriam scrisori cuiva, ca si cum „ei” le-ar fi citit. Imi aduc aminte ca enervindu-ma ca-mi deschideau sau retineau corespondenta i-am facut, intr-o scrisoare expediata prin posta mie insumi, cu „ou si cu otet”. Mi-ar fi placut sa regasesc acea scrisoare in dosar dar, baietii, presupun jenati de „subtilitatea” lor intr-ale interceptarii, au facut-o „scrisoare pierduta”.
-nu am avut telefon ci doar o cerere de instalare post telefonic pentru care trebuia sa astepti cu anii sa-ti vina rindul. Dintr-o data, atunci, ne-a fost aprobata cererea dar…am refuzat sa „trec peste rind”.
-filajul pe care-l suspectam dar pe care nu-l simteam, l-am dejucat cum am putut. Astfel, nu sunt consemnate in dosar calatoriile mele saptaminale, sau de mai multe ori pe saptamina, la spiritualul meu din acea vreme pr.Gh Patrascu, la Halaucesti sau la Pr.Ieronim Enasoaie, la Traian. Ma foloseam de cursele cu muncitori navetisti, f. aglomerate, care plecau de la poarta fabricii la sfirsitul schimbului I si veneau seara, pentru schimbul de noapte. La Halaucesti sau la Traian participam la Sfinta Liturghie, aveam scurte colocvii cu parintele spiritual Gh.Patrascu sau la Traian cu nepotul acestuia pr.Ieronim Enasoaie dupa care, inainte de plecare, eram invitat la cina. De asemenea, prin intermediul celor doi preoti am avut acces la carti religioase, inclusiv la cartile multiplicate in clandestinitate, in acea perioada, rudimentar, la masina de scris sau la cursurile de filosofie si teologie de la Seminarul din Iasi.
– parintii mei au fost „trasi de limba” de doi vecini ale caror nume apar intr-o alta nota la dosar.
dui11dui21dui31dui41

Etichete: , , ,

7 Răspunsuri to “Plan de masuri”

  1. PAX Says:

    Felicitari ca nu ati cedat

  2. viorica Says:

    Amin!!!

  3. Vlad Says:

    Cumplit..si trist

  4. Mariana Cordos Says:

    Draga Georgica, astea au fost vremurile noastre, peste ani si ani, vor fi doar subiecte de ,,discutat discutii pe marginea problemei,, pentru unii… Doar tu si cei care ati patit-o, puteti intelege, de fapt, greul indurat! Ma bucur ca te-am regasit – la Iasi – acelasi bun camarad !!!!!!

  5. Krystyan Keller Says:

    Dna Cordos …visati cu ochii deschisi …teroarea lor si necredinta lor …
    e un diavol cumplit, din pacate se pare ca nu am invatat nimic nici din primul razboi mondial, al doile …apoi komunism etc … „ei” isi continua calea destructiva si „voi” spuneti azi …e lasa vor fi numai discutii si gata …NU E GATA NIMIC, RAUL ABIA ACUM E MAI RAU, UITATI-VA IN JUR> la ce traim si traiti. ADEVARUL VA VA FACE LIBERI. ASEMENEA MATERIALE TREBUIE SA FIE CAT MAI MULTE, AVEM NEVOIE DE TAMAIA CARE IESE DIN ELE …. O DOAMNE DUMNEZEULE, TU IA PERMIS SACRIFICIUL A MII DE FRATI AI LUI IISUS si uite Doamne …fratii astilalti …nimic nu vor sa invete …sacrficiile preotilor, calugarilor, laicilor credinciosi sub hidra comunista au fost vant si fum ??? Eu nu cred asta Doamne ci cerd cu tari ca sant fratii nostrii d eazi slabi in Domnul Dumnezeu …

  6. Culai Says:

    Ministrant al excelentului preot (Baltheiser) Eugen am fost şi eu, vreme de vreo doi ani, după prima comuniune. M-a separat de D-sa o pildă ce nu s-a „pus în aplicare”, profesionala la Braşov şi altele din viaţă… Dar am rămas prieteni, aş zice buni, până la plecarea sa-n Faterland, prin 1972. Pe vremea lui, zonal catolică a cimitirului arăta ca un parc englezesc, fiindcă în fruntea enoriaşilor, cu poalele rantiei prinse-n centură, mânuia uneltele de parcă era maestru grădinar. De fapt, la fel arăta şi incinta bisericii, pe atunci deschisă lumii zi şi noapte.
    Timpuri sărace, triste, frumoase!…
    Ce ştiam noi, pe atunci de „securitate” şi pîrîtorii ei… Unii mi-au fost fraţi de altar, alţii colegi şi chiar prieteni, poate şi rude.
    Am să revin, cu permisiunea Gazdei.
    Mulţumesc pentru împrospătarea unor amintiri!

  7. Culai Says:

    Scuze, greşelile nu impietează înţelegerii!
    Până mi-am cumpărat propria maşină de scris, Preotul catolic din Traian a avut bunătatea să-mi împrumute maşina proprie de scris, pentru planificările şi planurile mele de lecţii. Faptul că i-am fost ministrant părintelui Eugen i-a fost suficient gaj. Nu ne-am apropiat mai mult, altfel, din pricina preamultor „ochi răi” ce pândeau de peste tot. Ştiu şi nume, dar la ce bun… O bună parte a seminariştilor de la Hălăuceşti au devenit profesori. Unii mi-au fost colegi şi chiar buni prieteni.
    N-aş vrea să mă deziluzionez, de aceea nu-mi caut dosarele, pe care numai un primare de săbăoani, fost tractorist ajuns activist prin Ştefan Gheorghiu, mi le-a umplut cu tot felul de inepţii. Acum e bine-mersi, fermier în satul de baştină cu temă de dulce…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: