Ospiciul Galata din Iasi la 1853

In gazeta de Moldavia, nr.54, din 9 iulie 1853, se publica traducerea romaneasca a poeziei lui P. Maire ”A.S.A.S Le Prince Gregoire Ghyca a l`occasion de la fondation de l`Hospice a Galatha.” In hrisovul de fondare a ospiciului se spune..”N-am socotit de prisos a intoarce a Noastra parinteasca luare aminte si asupra amarelor suferinte a acelor saraci, ce au agiuns la slabaciunea batrinetilor, si nu mai sunt capabili a-si agonisi zilnica hrana. Ne-am determinat dar a fonda si un ospiciu pentru saraci batrini si infirmi, mai vartos ca prin asemine asezamantu se vor inlesni si masuri pentru stirpirea necuviintei cersetorilor de prin ulite.
“Prin Domnescu nostru ofis de sub nr.2362, anul 1853, am recomendat deliberatiei Sfatului Administrativ ecstraordinar, proectul inchipuit pentru aceasta fondatie precum si dispozitiile administrative elaborate in privinta ei. Sfatul nostru prin Anaforaua Nr.1678 acelas an, supuindu-Ne deplina sa multemire si recunostinta intru aceasta. Noi am recomandat proectul in critica divanului obstesc, care prin a sa Anafora cu Nr. 34 din anul 1853 s-au grabit a ni infatosa si din partea unanima bucurie si multemire. Asadar cu o mare mangaiere sufleteasca am primit si intarit proectul titat precum si chibzuirea Sfatului prin care sa incredinteaza intemeierea si intretinerea acestui ospitiu Generalei Epitropii a binecunoscutei Case Sf. Spiridon.
Spre a nu intirzia binefacerea cugetata, s-au cumparat casele si locul D. Vorn. Petrachi Mavroeni de linga Manastirea Galata si s-au pus in stare de a primi deindata infirmi”…Dar dat fiind ca incaperile acelea nu corespundeau intocmai scopului si aveau o capacitate prea mica, am poruncit alcatuirea planului pentru un ospitiu indemanatic si chibzuit in potrivire cu regulile ospitalicesti. Acest plan savarsindu-se acum de catre Arhitectul Kluger dupa indicatiile si povatuirile Protomedicului tarii, am poruncit a se incepe zidirea cea noua si a sa cladi treptat, conform mijloacelor si cu o combinatie sa se cuprinda si sa se inlocuiasca cu vreme incaperile cele vechi, citu va urma lucrul, ospitiul nu va inceta a primi infirmi dupa inchipuirile de astazi si de cel ce va ave…” In acelasi decret se stabilesc si veniturile ospiciului.:
1. la o suma anuala de 50.000 lei care s-au asigurat din paragraful facerilor de bine a casei centrale a clrului in seanta Sfatului cirmuitoriu din 15 martie 1855 urmata sub presedinta Noastra.
2. dintr-o suma anuala de 15.000 lei, paragraful milelor, ce urmeaza a se lua de la casa Sf. Spiridon si
3. din productul reprezentatiilor in folosul saracilor, la care sunt indatorati toate trupele de teatru ce petrec in capitalie, precum si din acel al cutiilor infiintate pe la biserici, socotindu-sa acest venit a fi aproximativ ca 14.000 lei: adica piste tot 79.000 lei pe an, care cu agiutorul lui Dumnezeu, prin haraziri bine-voitoare vor mai spori cu vreme si vor inlesni o mai mare intindere a ospitiului.”
Ospiciul a inceput a functiona in 1855, cind s-a dat si hrisovul de intemeiere citat mai sus, cu 40 de paturi, in casele vornicului Petru Mavrogheni de linga Manastirea Galata, fiind de la inceput, sub administrarea Epitropiei generale a casei Sf. Spiridon.
Din corespondenta pe anii urmatori, ne putem face o idee despre ce fel de cazuri se primeau in acest ospiciu. Spitalul Central din Iasi trimitea la acest ospiciu spre internare bolnavi cu: cancer uterin, “paraplegie incurabila”,”morbu incurabil al ochilor”, etc Spitalul Central se descongestiona trimitind la Ospiciul Galata cazurile cronice incurabile. Iata, dintr-o statistica a miscarii bolnavilor la Galata, cam ce fel de cazuri se aflau in ospiciu:
“Slabi de batrinete, patimasi de picioare, atacati de apoplexie, orbi si damblagiti, surpati, epileptici, idropica, fistula etc.”
In ospiciu nu se internau numai bolnavi, erau si batrini incapabili de munca si fara vreun rost. Scopul acestui ospiciu era, nu atit de ordin medical, cit de ordin social. De asemnea a cosnstituit, intr-o masura, o rezerva de spatiu pentru Spitalul Central, care se debarasa, prin el, de cazurile cronice sau incurabile.
Internatii aveau dreptul la hrana, imbracaminte, cautare doftoriceasca. Internatii, cu exceptia celor “in desavirsita slabaciune” trebuiai sa se indeletniceasca cu lucrari potrivite varstei si sanatatii lor (aducerea de lemne, facerea focului, adusul apei, curatenie in ograda, in odai, ajutor la bucatarie, la cusutul camesilor” ceea ce facea ca ospiciul sa nu mai aiba nevoie de slugi cu plata.
Ospiciul conform hrisovului de intemeiere trebuia sa aiba un medic director, un “ipohirurg”, un econom si un “stolnic”. Doctorul Iosif Szabo (Sabo), medic secundar la Spitalul Central este permutat si numit Director al ospiciului.
Doctorul Iosif Szabo si-a luat doctoratul in medicina la Iena, in 1852. In acelasi an a obtinut libera practica in tara. In 1853 era asistent la Sectia I Medicala a Spitalului Central. In 1863 a fost transferat la ospiciul Galata. Mentionam ca in acea perioada, pentru a nu se confunda termenii hospice cu ospiciu, la Manastirea Golia erau ingrijiti bolnavii cu boli mintale.
Extras din “Paul Pruteanu, Contributii la Istoricul Spitalelor din Moldova, Ed. Medicala, Buc., 1957”. pg.275-281.